| |
|
| |
Acest club sportiv al studenţilor bucureşteni este
unul din cluburile cu cea mai indelungată istorie. În
februarie 1916 a luat fiinţă, din iniţiativa
unui grup de studenţi şi profesori din capitală
"Clubul Universitar Bucureşti" cu două sedii: fotbal
şi tenis. Primul preşedinte al grupării nou înfiinţate
a fost reputatul matematician Traian Lălescu. Unul din
oamenii care au ajutat la fondarea acestei echipe a fost Octav
Luchide, secretar general al federaţiei de fotbal din România
(între 1930-1942), organizatorul sistemului divizionar
ca formula de desfăşurare a campionatului naţional
de fotbal.
Pe perioada primului război mondial clubul nu fiinţează
efectiv; din anul 1919 însă şi până
în 1934, clubul, ale cărui culori erau albul şi
negru, activează în campionatul orăşenesc
Bucureşti, deci in categoria "Onoare". Din 1934 Sportul
va lua parte la întrecerile seriei I a eşalonului
secund, unde va ocupa poziţii fruntaşe: V (1934-'35
şi 1935-'36) şi I (1936-'37). Ediţia de campionat
1937-'38 a fost aşadar prima in care clubul bucureştean
a activat în cel mai înalt eşalon al fotbalului
românesc, unde are comportări meritorii: locul V (1937-'38),
IX (1938-'39), III (1939-'40) şi VI (1940-'41, ultima editie
de campionat înainte de cea de-a doua conflagraţie
mondială). În perioada interbelică Sportul Studenţesc
a avut performanţe notabile şi în ce-a de-a doua
competiţie a ţării, Cupa României, calificându-se
de două ori chiar în ultimul act al întrecerii:
1938-'39 este înfrântă cu 2-0 de Rapid Bucureşti
şi 1942-'43 când pierde "la scor", 0-4, disputa cu
C.F.R. Drobeta Turnu Severin.
După război echipa se confruntă cu mari dificultăţi
financiare şi de aceea începe să se destrame.
În 1945 adoptă numele de Sparta, titulatură sub
care activează în divizia B în sezonul 1946-'47,
când ocupă locul XVII. În 1947 clubul se desfiinţează,
încheindu-se astfel prima etapă din viaţa clubului.
În 1948 însă, câţiva studenţi
inimoşi printre care viitorul reputat antrenor Gheorghe
Ola, pun bazele C.U.B. (Centrul Universitar Bucureşti),
care nu reuşeşte să promoveze în campionatul
divizionar. În urma eforturilor depuse, dar şi a fuziunii
cu echipa Institutului Agronomic, C.U.B., devenită Ştiinţa,
reuşeşte în cele din urmă (1954) să
treacă pragul diviziei B. Patru ani mai târziu survine
şi prima retrogradare în cel de-al treilea eşalon
valoric, divizia C, unde Ştiinţa stă doar un
an. De data aceasta studenţii bucureşteni vor poposi
in "B" mai putin de 13 sezoane (până în 1971-1972).
După atât timp "petrecut" în diviziile inferioare,
echipa (din 1967 Politehnica iar din 1969 Sportul Studenţesc)
vizează promovarea în primul eşalon, performanţă
reuşită în 1971-'72 sub îndrumarea antrenorilor
Ion Motroc şi M. Maksai. Din lotul cu care s-a realizat
promovarea amintim doar câteva nume cunoscute: Mircea Rădulescu
(fost selecţioner al echipei naţionale), Jamaischi,
Mircea Sandu (actualul preşedinte al F.R.F.), Viorel Kraus
(component al echipei de aur a Rapidului bucureştean, cu
care a cucerit un titlu de campion), Firiţeanu. Debutul
a fost, cum era de aşteptat, greu, însă încetul
cu încetul Sportul s-a impus între formaţiile
de top ale soccerului de la noi (a ocupat în sezoanele
1974-'75, 1975-'76, 1977-'78 locul IV) reuşind, pe lângă
clasările în primile zece echipe ale ţării,
şi calificarea, în sezonul 1978-'79, în finala
Cupei României (0-3 cu Steaua Bucureşti).
Deceniul al noulea al veacului a reprezentat perioada cea mai
fastă a clubului. În primul rând pentru că
au fost atinse performanţe extraordinare (locul III în
1982-'83 şi locul II în ediţia 1985-'86), dar
mai ales pentru că acum tricoul "alb-negru" este îmbrăcat
de vedete ca Marcel Coraş sau Gheorghe Hagi... Da, este
vorba de acel Hagi pe care îl cunoaşte întreaga
lume. El a activat la clubul din "Regie" până in 1986
când a fost "împrumutat" de Steaua Bucureşti,
care urma să desfăşoare finala Cupei Campionilor
Europeni. De atunci Hagi nu a mai activat decât la Steaua
- până în 1990. Faima clubului bucureştean
a scăzut după Revoluţia din 1989. Cu paşi
mici Sportul Studenţesc s-a indreptat spre iminenta retrogradare
(la finele sezonului 1997-'98). În prezent, bucureştenii
sunt conduşi de antrenul Adrian Falub, şi evolueaza
în liga a II-a a campionatului intern.
Nu putem încheia despre această echipă fără
a aminti că a participat de trei ori in Cupa UEFA, fără
performanţe notabile, poate doar eliminarea grecilor de
la Olympiakos Pireu în turul I a ediţiei 1976-'77
(3-0 la Bucureşti, 1-2 la Pireu), dar nici fără
a aminti câteva nume de jucători care au activat în
cadrul clubului în ultimul deceniu: Răzvan Lucescu
- portar, Petre Marin şi Gabi Vochin - fundaşi, Ionel
Şerban şi Bogdan Andone - mijlocaşi, Marius Şumudică
si Laurenţiu Diniţa - atacanţi.
|
|
|