Sunt de acord in mare parte cu Ovidiu, dar si cu Cazimir. Totusi, nu mi se pare firesc ca suporter, chiar daca esti dezamagit de jocul echipei si refuzi sa o mai sustii, sa ii impiedici pe altii sa o faca. Pentru ca asta s-a intamplat sambata in peluza din Regie. Imediat ce am luat golul, ne-am trezit ca ramanem 3-4 suporteri activi, ceilalti trecand la injurat jucatorii, contestat conducerea clubului etc.
Pana aici nu ar fi nimic grav, nu suntem nici prima si nici ultima galerie care, dezamagita de cele intamplate in teren, isi apostrofeaza favoritii. Dar de aici pana la a-i bruia prin ironii ieftine, de suburbie, dublate de invective gratuite, pe cei care mai au o speranta si vor sa isi sustina echipa pana la capat (chiar daca acel capat ar fi Doamne fereste divizia 
, este o distanta cam mare. Nu stiu cum te-ai fi simtit sa vezi cum incurajezi echipa de unul singur si sa te trezesti luat “la misto” (ca sa folosesc un termen mai accesibil autorului ironiilor) de un suporter cu mult mai multa vechime ca tine in galerie.
E frumos cand invingem, toata lumea se bucura, unii (intamplator tot “mistocarii” din momente grele) mai bat si aluzii catre jucatorii sau conducere sa cinsteasca victoria… Dar la greu atacantul e “papusar” si trebuie sa-si ceara inlocuirea, portarul e “paiata” si asa mai departe. Cu o asemenea sustinere din tribuna, de ce ne-am mai mira ca pierdem penibil? Ce rost mai are “al 12-lea jucator” in tribuna????