Cu universitarii mei (fi v-ar sa va fie, am ratat orice sansa de a-mi alege un nume legat mai strans de Sportul), am invins la mare lupta cu 3-2. In ciuda asteptarilor mele cele optimiste, ieseanca aia care a preluat echipa clasata pe ultimul loc si-a facut lot. Am avut emotii, unul din varfuri a luat cartonas rosu, am sperat la accesul in cupa, dar lipsa unui portar cel putin inadequate (aveam portar poor numai) m-a facut sa pierd doua meciuri la limita. Cu macar 17 puncte as fi putut prinde Cupa (am facut o statistica pe primele 500 de grupe, si stiu ce afirm). Bine ca am atac, chiar daca cel mai bun varf, un pustiulica de 18 ani, e accidentat (in trei meciuri a dat patru goluri, doua in singurul oficial). Din pacate, in al patrulea meci nu a mai apucat sa marcheze, a avut grija de el un ciomagar de origine suedeza.
Sportul Studențesc