In aceeasi ordine de idei…
Gîndire în ofsaid
Radu Paraschivescu
George Copos e în general un om fără simţul umorului. Dacă face pe cineva să rîdă, înseamnă că spiriduşul hazului involuntar a lucrat pe căi ascunse. În ce mă priveşte, n-am rîs de George Copos decît o singură dată, cînd l-am auzit căinînd cu un glas ipocrit condiţia pauperă a naţiei. “Sîntem săraci, sîntem săraci, sîntem foarte săraci”, a rostit atunci patronul Rapidului. Venind din partea domniei sale, o asemenea spusă n-a putut avea decît un efect ilariant.
Alaltăieri am rîs pentru a doua oară în faţa unei declaraţii a lui George Copos. Declaraţia venea după ce Gigel Bucur tocmai se transferase la Poli Timişoara. Cruciatul codului fiscal a vrut să expedieze în ridicol pretinsul interes al Rapidului pentru atacant şi refuzul acestuia de a veni în Giuleşti. El a rostit o frază demnă de ghidul vulpii la cules de struguri. “Nu l-am dorit pe Bucur, şi oricum ca să ajungi la Rapid trebuie să ai şi un anumit nivel intelectual”, a stabilit trufaş domnul Copos. Am parcurs acest punct de vedere ros de o nedumerire densă. Aşa, carevasăzică. Gigel Bucur ar fi fost bun pentru Rapid dacă s-ar fi descurcat în spaţiul epistemologiei, al analizei matematice şi al prolegomenelor kantiene sau dacă ar fi putut ţine prelegeri despre imnurile vedice. Simplele lui calităţi de golgeter nu pot fi luate în calcul decît dacă le pui în ecuaţie cu poeţii lakişti, pictura prerafaelită şi neopozitivismul lui Auguste Compte. Altminteri ele nu comptează.
Să ne revenim din uluire şi să privim mai atent datele problemei. În primul rînd, pentru George Copos transferul de la Sportul la Rapid, adică din amfiteatru în depou, ar fi însemnat o ambiţie spirituală prea înaltă. Gigel Bucur nu avea anvergură intelectuală pentru a ajunge să schimbe idei profunde cu Maftei, să se lase încurajat de Gigi Corsicanu’ şi să cutreiere bibliotecile în compania lui Marian Rada. El a înotat doar în băltoaca sesiunilor de examen, fără să i se fi dat prilejul unor plonjoane în oceanul marii culturi, alături de foştii iluminişti Marian Aliuţă, Robert Niţă sau Valeriu Bordeanu. Intelectualiceşte vorbind, Bădoi sau Burdujan sînt buni pentru Rapid, pe cînd Bucur miroase a concesie. Părerea lui George Copos este o pojghiţă sub care tremură valuri de resentiment, iar consecinţa ei publică este jignirea unui fotbalist care nu merita o asemenea etichetă.
Dar Gigel Bucur nu este singurul destinatar al ofensei. El împarte privilegiul cu Poli Timişoara. Fiindcă vorbele lui George Copos asta înseamnă de fapt: Bucur n-are ce să caute la noi. A, pleacă la Timişoara? N-are decît, acolo e locul lui. La noi, la Rapid, se ascultă Liszt şi se recită din Baudelaire înainte de meciuri. Aţi fost induşi în eroare: galeria Rapidului nu-i îmbracă în flegme pe antrenorii echipelor vizitatoare, ci le oferă în dar Concertele Brandenburgice şi Upanişadele. La Timişoara, în schimb, aţi văzut ce lume vine pe stadion. Să facă bine domnul Bucur şi să meargă acolo, între loaze fără “nivel intelectual”. Ce să caute în Giuleşti? Ce-ar spune Dan Grigore, Colea Răutu şi Florian Pittiş dacă ar vedea cu ce deşeuri umblăm să stricăm echipa? Păi de-asta avem Clubul Aristocraţilor, ca să ne uităm la un pitic fără repere? Şi ce dacă a marcat o mulţime de goluri? Ce facem, ne cramponăm de fleacuri?
Un singur lucru nu pricep din toată afacerea. Dacă Rapid înglobează floarea intelectualităţii autohtone, iar Poli îl acceptă pe Bucur fiindcă cine se-aseamănă se adună, de ce Dumnezeu permite George Copos ca universitara dumisale galerie să se declare înfrăţită cu liota de rataţi care compun publicul Timişoarei? Uneori cînd vorbim, sîntem săraci, domnule Copos. Sîntem săraci. Sîntem foarte săraci.
5 iulie 2005