Reply To: Gheorghe Bucur 08.04.1980

Home Forums Archive Foste glorii / Past Players Gheorghe Bucur 08.04.1980 Reply To: Gheorghe Bucur 08.04.1980

#61975
adi
Member

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/povestea-golgeterului-gigel-bucur-142360.html

Golgheterii unui campionat sînt de obicei personaje speciale. Le place să braveze, să iasă în evidenţă şi să se laude cu performanţa lor. Gigel Bucur este însă un personaj atipic. Extrem de modest, micuţul atacant începe fiecare interviu cu aceeaşi “placă”: “Nu contează că am înscris eu. Important este că a cîştigat echipa”.

Are chiar superstiţii înainte de meciuri: “Pentru ce să vorbesc înainte de meciuri? Dau din gură, nu-mi iese nimic pe teren şi apoi rîde lumea de mine”. Totuşi, Gigel Bucur sa acceptat să se destănuie pentru revista clubului timişorean.

Începutul la Poli nu a fost deloc uşor. Primul an la Poli pare că a fost şi cel mai greu din carieră pentru atacantul convocat şi de Lucescu la naţională: “În general eu sînt statornic, dar îmi ia ceva vreme pînă mă acomodez. Am încercat mereu să îmi fac treaba cît mai bine, iar oamenii nici nu au încercat să scape de mine. Fără “caterincă”. Au avut multă răbdare pentru mine. Echipa era într-o perioadă de reconstrucţie şi nici eu nu excelam. Un atacant depinde foarte mult de colegii săi”, a explicat Bucur, care este cel mai vechi jucător din lotul Timişoarei.

Secretul din acest an al atacantului este unul simplu. Logodnica sa Mihaela i-a oferit primul copil, un motiv în plus pentru a lupta în teren: “Ne-am gîndit la numele Alexandru pentru că îmi plac numele romaneşti. Depinde doar de el ce va face în viaţă. Sînt logodit de ceva timp cu Mihaela, dar atît. Nu îmi place să vorbesc prea mult despre viaţa mea privată”, spune Bucur în revista clubului timişorean.

Ar fi ajuns inginer!
Gigel Bucur a mai dezvăluit un episod extrem de interesant din copilăria sa, cînd tatăl său a făcut tot posibilul să-l îndrepte spre şcoală: “De fiecare dată pe primul plan era învăţătura, iar tatăl meu tot timpul mi se dădea ca exemplu pentru că el fusese premiant. Dacă nu mă ţineam de fotbal probabil ajungeam inginer ca şi fratele meu, în telecomunicaţii probabil”, a explicat Bucur, care culmea este extrem de greu de convins să comunice.

Fotbalistul a ştiut însă dintotdeauna că fotbalul este destinul său. A ştiut încă de la vîrsta de 8 ani cînd a ajuns la Sportul, unde a stat vreme de 17 ani! “Am început fotbalul ca mijlocaş dreapta şi am rămas pe acel post pînă la 15 ani. Atunci antrenorul Cornel Jurcă a văzut în mine potenţial de atacant. Este o persoană căreia îi datorez foarte multe. Am avut ce învăţa de la dumnealui şi cred că este cel mai bun antrenor de copii din ţară. Pune foarte multă pasiune, aşa cum a făcut şi în cazul meu”, a explicat Bucur.

Vrea un trofeu
Gigel Bucur spune că a strîns foarte multe trofee personale, dar îşi doreşte unul şi pentru echipa la care evoluează: “Asta îmi lipseşte cel mai mult. Pe plan personal am reuşit multe, dar îmi lipseşte un obiectiv cu echipa. De aceea cred că acum a venit momentul să obţin ceva şi cu Poli”, a explicat Gigel Bucur.

49 de goluri la Poli
După un prim an mai dificil la Timişoara, Gigel Bucur şi-a regăsit cadenţa. A reuşit să înscrie de 49 de ori pentru timişoreni în patru ani, după cele 76 de reuşite pentru Sportul Studenţesc şi cele două goluri pentru echipa naţională: “Am mai multe goluri preferate la Poli. Cel cu UTA din 2007, cel cu Dinamo din semifinala Cupei, dar şi golul cu Partizan Belgrad din Cupa UEFA”, a spus atacantul

Gigel Bucur – preferinţe
maşină – BMW X5
mîncare preferată – lasagna
culori – alb -violet
muzică preferată: Freddie Mercury
ţară preferată – Anglia
ce ar lua pe o insulă pustie – “Familia! Fără familie este foarte greu. Şi ceva dvd-uri cu meciurile Timişoarei”