Nu comentez gestul lui Stancioiu prin prisma atitudinii huliganice (cu care nu sunt de acord , dar atata timp cit n-am vazut faza nu vreau sa ma pronunt pe baza unui articol de ziar – stiti si voi cam cum le umfla ziarele , azi-miine o sa scrie ca a sarit la Curelea cu cutitul sau cu bomba atomica..)
Mi-a placut , insa , ideea de a fi ofticat de ratarea lui Curelea si de faptul ca pe banca ” s-a declansat isterie”. Daca pina si jucatorii de rezerva mai au puterea sa reactioneze la neimpliniri (si va dati seama cam ce era in sufletul celor de pe teren ) nimic nu-i pierdut . Mai zic o data : echipa stie fotbal , joaca bine si daca isi vor dori in continuare victoria cu aceasta intensitate care sa-i duca pina la a se inghionti unul pe celalalt (ca eu nu cred ca a fost mai mult de atit , intre noi fie vorba…) cred ca nici rezultatele nu vor intirzia. Mai tare mi-era teama de blazare sau de sentimentul neputintei…
Sportul Studențesc