Am vorbit in urma cu 45 min. cu Ovidiu… din nefericire, in acel moment nu aveam acces la net, urmare a unei pene de curent ce a afectat timp de vreo 2 ore si jumatate intreaga zona a Garii de Nord…
In varsta de 42 de ani, Florin (pe numele lui complet Florian Gheorghe) a fost unul dintre cei mai fideli si mai infocati (daca nu chiar cel mai fidel si cel mai infocat) suporteri ai Sportului Studentesc. Nu am inteles cand s-a intamplat, dar cauza a fost o perfida insuficienta hepatica, extinsa apoi pana la nivel cerebral… De data asta soarta a fost cruda, iar Florin a plecat dintre noi, cu Sportul Studentesc in suflet, mult prea devreme decat ar fi fost normal. Cei doi stalpi ai portii aveau pictata sigla Sportului Studentesc, la intrarea in casa era pictata aceeasi sigla. Si dincolo, unde mintea si sufletul nostru, Florin a luat cu el un steag, o sigla si doua poze mai vechi ale echipei noastre de suflet…
Mi-l amintesc cum, in urma cu ceva ani, venea la meciurile din Regie si nu mai avea cu ce sa ajunga acasa… cum a venit cu toata familia in deplasarea pentru baraj de la Fieni (acel 3-0 net, care a spulberat orice speranta a dambovitenilor), cum l-a recuperat familia din gara Campina dupa ce il vazusera la televizor in mijlocul galeriei, in Regie… si acum nu mai este printre noi…
Din toate acestea, Florin a demonstrat ca are in suflet Sportul Studentesc chiar si dincolo de moarte… ca fost unul dintre cei mai devotati suporteri ai frumoasei noastre echipe.
Dumnezeu sa te odihneasca, Florine!
… si in rest… mi s-au terminat cuvintele.
Si ca tot am apucat sa scriu: propun ca maine, pe stadion, desi este Ziua Nationala, sa tinem un moment de reculegere in memoria minunatului suporter care a fost Florian Gheorghe.