Performantele artistice ale Sportului reaprind pofta de primavara a suporterului. O echipa abandonata bunului plac tinde sa ne schimbe conceptia despre fotbal. Visam cu ochii deschisi la denigrarea ierarhiilor Sportul a devenit cea mai nonsalanta echipa din Divizia A. Fara incrincenare, alde Mazilu, Nae sau Balan asigura spectacolul pe bani putini, varianta alba pentru un umor negru. N-a fost tot timpul asa.
Protejata ani de-a rindul de grija parinteasca a presedintelui Sandu, echipa din Regie se vedea obligata sa infesteze campionatul dupa regulile timpurilor macabre. La fel cum i-am urit atunci, am ajuns sa-i indragim astazi. Si sa ne gindim la ei cu speranta, ca la ultimii nebuni care pot salva de la mediocritate o etapa intreaga. Sportul e pe locul trei in clasamentul curent, dar in realitate are o duzina de puncte avans la capitolul candoare. La sfirsitul meciului cu Timisoara, in timp ce Hagi se disculpa pe tonul Elenei Ceausescu la iesirea de la vestiare, Gigi Multescu le raspundea unor jurnalisti turci cu privire la emanciparea fotbalului pus la dispozitia cavaleriei usoare.
De fapt, turcii venisera pentru Hagi. Date fiind circumstantele, se reorientasera pe loc. Era un soc cultural vizibil intre un antrenor platit cu 400 de mii de euro pe an si o banda de neatirnati care-i urcase jucatorii pe garduri intr-o repriza. La Galati, povestea s-a repetat in frazele ei esentiale. Teoretic, moldovenii jucau inzdraveniti dupa pantomima cu Steaua. Chiar si asa, originalitatea din exprimarea studentilor a culcat la pamint presupusa volubilitate a formatiei lui Petre Grigoras.
In alb, viitorul degaja o doza de confort la linia orizontului. Dupa ce echipa asta se va destrama, in primul rind din cauza gestiunii mizerabile a potentialului sau creator, vom putea pretinde ca ne-am revendicat euforia fata de scenele de spectacol vazute la iarba verde ori la televizor. Apoi vom trece iar pe impozite si biruri, fata in fata cu spritul si gratarul din biro