S-a stins Dumitru Manea
Ieri a trecut la cele veșnice Dumitru Manea.
S-a născut la 7 decembrie 1948, la Cernica (jud. Ilfov), localitate celebră pentru mănăstirea de pe malul lacului.
A început să joace fotbal în satul natal, pe terenul situat în lunca din partea de sud a cimitirului și în curtea școlii. În 1962 este legitimat la centrul juvenil al Stelei. În 1965, la doar 17 ani, debutează pentru roș-albaștri în Divizia A. Cu Steaua, la care evoluează până în 1971, va cuceri un titlu național, în 1968, și cinci Cupe ale României!
După o escală la Metalul Târgovişte, ajunge, în 1972, la Sportul Studenţesc. Aici va atinge apogeul carierei sale. Puternic și rapid, se reprofilează fundaș stânga, din extremă stânga. Strânge 3 selecţii în naţionala României, toate în toamna lui 1976. Primele două, în amicale cu Cehoslovacia, cea care în acel an se încununase campioană a Europei! Ultima, în returul finalei Cupei Balcanice, cu Bulgaria.
În 1979 trece la Mecanică Fină Bucureşti, apoi la Sirena Bucureşti şi FCM Giurgiu.
După încheierea carierei de jucător, a antrenat în special la nivel juvenil, cu rezultate excepționale. La Luceafărul București (unde l-a avut elev și pe Hagi), la Centrul de copii și juniori al Sportului Studențesc (punând decisiv umărul la formarea mai multor jucători lansați în ultimul deceniu de echipa din Regie: Gh. Bucur, Galamaz, Mazilu, C. Lazăr), la naționalele de juniori ale României (unde i-a antrenat pe Chivu și pe Mutu, pe primul chiar el debutându-l într-o națională de juniori). A fost tehnician și la câteva echipe din diviziile inferioare. În ultimul timp a fost scouter al Sportului Studențesc.
Fiica sa, Oana Manea, este handbalistă la Oltchim Rm. Vâlcea și în echipa națională a României, adică în cele mai puternice echipe (de club, respectiv naționale) pe care sportul românesc le are în ultimii ani.
Dumnezeu să-l odihnească.