Oameni buni, sa fim calmi. Suntem nemuritori, si dupa 1-6!
Va citez dintr-un ziar de acum 35 de ani. Si mai am multe povesti de spus…
Duminica, 5 octombrie 1975
O zi ca oricare alta, zi frumoasa de toamna ce nu parea sa ascunda nici un secret, nici o surpriza.
Reporterul Mircea Tudoran, de la cotidianul sportiv “Sportul” tocmai terminase de transmis la telefon cronica pentru ziarul de a doua zi, o cronica fara nici un element senzational la un meci CFR Cluj Napoca – Sportul Studentesc – in general dominat de oaspeti, dar castigat de gazde. Era ora 17.10 cand Tudoran a deschis usa camerei din care transmisese cronica meciului, iesind pe culoarul stadionului clujean CFR. Acolo se intalneste cu Liviu Colceriu, vicepresedintele clubului studentesc bucurestean, care terminase tocmai ultima inspectie a vestiarului inaintea plecarii. Jucatorii se aflau deja in autocar. Dupa vorbele de salut si doua-trei amabilitati urmeaza schimbul de fraze de care Mircea Tudoran isi va aminti probabil toata viata.
Continuarea maine si in zilele urmatoare, am tone de articole despre echipa noastra!