Gheorghe Hagi 05.02.1965

Home Forums Archive Foste glorii / Past Players Gheorghe Hagi 05.02.1965

Viewing 12 posts - 16 through 27 (of 27 total)
  • Author
    Posts
  • #62320
    dragos
    Member

    lasa-l sa-si revina dupa socul jiji beeee !!!
    sa stea la hotelul sau si sa faca sauna………

    #62321

    NUUU pentru hagi. hagi nu are caracter. hagi a jucat bine fotbal, a ajuns sus si a uitat de unde a plecat. hagi e un profitor, un oportunist. Nu poti sa fi antrenor asa. Ce a facut pe unde a fost!!??? Nimic, cu exceptia injuraturilor adresate jucatorilor …. Nici Farul nu-l iubeste … Nici SPORTUL nu are de ce sa-l iubeasca. NU pentru hagi.

    #62322
    07Ex
    Keymaster

    “Hagi, şi la 40 de ani, trimite mingea în vinclu la foc autotmat. Nu toată lumea poate face asta”

    În anii ’80, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu şi Marcel Coraş erau liderii din teren ai Sportului Studenţesc. Băimăreanul Sandu Terheş (48 de ani) a venit în Regie în 1981, cu doi ani înainte de sosirea lui Hagi, iar clipele trăite în preajma “Regelui” sunt amintiri preţioase pentru fostul mijlocaş al “studenţilor”.

    Personaj discret, trăind departe de tumultul Capitalei, în sânul familiei, la Oradea, Sandu Terheş a vorbit despre prietenia sa cu Hagi, dar şi despre motivele pentru care “Regele” n-a reuşit încă să se impună în cariera de antrenor.

    “La ce tehnicieni a avut de-a lungul carierei de jucător, Gică ar trebui să aibă ceva stofă de antrenor. El greşeşte însă un lucru important. Le cere jucătorilor să facă ce reuşea el în teren pe vremea când era fotbalist. Hagi, şi acum, la 40 de ani, trimite mingea în vinclu la foc automat. Nu toată lumea poate face as­ta”, sună prima expli­ca­ţie a lui Terheş.

    “Gică se bagă la joc cu elevii săi, le dă mingea printre pi­cioa­re, îi u­mi­leşte. A­poi, jucăto­rii nu mai răspund corespunzător”, spune Sandu Terheş în Libertatea.

    #62323
    dragos
    Member

    am cumparat si cel de-al doilea DVD: HAGI – cluburile si revazand meciurile prezentate acolo, pot spune, ca mi-am adus aminte de vremurile bune din Regie in care lumea venea sa vada spectacol…..stadion plin, goluri multe, spectacol etc :ymapplause: :ymapplause:

    #62324
    adi
    Member
    #62325
    dragos
    Member

    La Multi Ani, Gica !!
    esti un simbol pt fotbal si pt Romania.

    odinioara in Regie se striga:
    Gica Hagi al nostru e,
    cel mai bun din RSR :ymapplause:

    #62326
    dragos
    Member

    Astazi este ziua Regelui !
    LA MULTI ANI cu sanatate ! :ymparty: :ymapplause:

    PS: tot astazi isi sarbatoresc ziua de nastere: Neymar si Tevez . :ymparty:

    #62327
    dragos
    Member

    http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2013/09/08/scenariul-lui-hagi/

    Scenariul lui Hagi

    Cel mai mare fotbalist român anticipase nu doar victoria, ci şi desfăşurarea meciului

    Hagi se uită spre teren, adîncit în gînduri. De fapt, este acolo, jos, în iarba impecabilă care aşteaptă să fie strivită de crampoane. Are mingea la picior, priveşte spre poarta adversă, driblează scurt şi şutează spre vinclu. Sau dă o pasă spre Răducioiu. Ba nu, spre Ilie Dumitrescu. Simt că vrea să fie singur cu gîndurile lui şi îmi fac de lucru privind nişte maimuţe în tricouri negre care ne arată degetul mijlociu. Încep să cred că Teoria evoluţionistă a lui Darwin are un sîmbure de adevăr. Primatele de la peluza vecină ne aruncă priviri tulburi.

    Sîntem în mini studioul Antenei 1 amenajat pe Stadionul Naţional pentru directul dinaintea meciului cu Ungaria. Din nou cu Hagi invitat. Zic “din nou” cu bucurie. Îmi aduc aminte şi de “acvariul” de pe stadionul din Constanţa, cînd, după acel 2-2 cu Franţa, Franck Ribery ne-a bătut în geam căutîndu-l insistent pe “Mister”. “Mister” era Hagi, iar actualul fotbalist numărul 1 din Europa alerga disperat după el ca să-i mulţumească. 14 etape, atît i-a fost antrenor Hagi lui Ribery la Galatasaray. După numai 14 etape petrecute, Ribery înţelesese că în cariera lui s-a petrecut ceva foarte important doar pentru că s-a întîlnit cu Hagi. Ce gest mai frumos de recunoştinţă vreţi faţă de un om căruia noi nu contenim să-i descoperim defecte?

    Revin din reverie şi abordez invitatul cu o întrebare convenţională, aşa, de încălzire înaintea emisiunii. Ce simţi, Gică? Ce simţi acum, înainte de meci, îi batem? Îmi răspunde simplu. Fără emfaza analistului. Parcă şi un pic complice. Sîntem mai buni de la mijloc în sus, avem calitate superioară, zice el. Continuă. Trebuie să fim atenţi la fazele fixe, ei au gabarit. Nu trebuie să pierdem mingi decît departe de poarta noastră. Spune toate astea cu o naturaleţe dezarmantă. Ca un ceasornicar priceput care îţi mărturiseşte că între mecanismul unui Swatch şi al unui Longines nu este nici o diferenţă. Explicat de Hagi totul pare atît de uşor. Facem posesie, îi luăm tare de la început, le arătăm că noi sîntem şefii pe teren.

    Intrăm în direct, încercăm să fim cît mai concişi. Lui îi iese cel mai bine. Afară stadionul fierbe. Începe meciul, iar scenariul lui Gică este pus în scenă cu o fidelitate dusă pînă la detalii. Bineînţeles că Piţurcă şi Hagi nu vorbiseră înainte. Bineînţeles că Pintilii şi compania nu urmăriseră emisiunea noastră. Atunci ce? S-a transformat Hagi în Mafalda? A devenit decarul de odinioară Oracolul din Delfi? Ei, hai! Hagi este pur şi simplu un om care se pricepe la fotbal, ale cărui gînduri s-au întîlnit cu ale selecţionerului şi ale jucătorilor. Gîndul cel bun, gîndurile cele bune. Într-o seară în care am arătat că putem juca fotbal atacînd. Bărbăteşte, nu la mica ciupeală. Acesta ar fi încă un cîştig, dincolo de 3 puncte în clasamentul grupei.

    Este linişte pe stadion. După golul lui Tănase primatele în tricouri negre ne-au întors spatele. De-abia atunci le-am putut admira cefele tatuate.

    #62328
    razvanR
    Member

    http://sptfm.ro/2013/10/15/exclusiv-gica-hagi-isi-aminteste-cu-nostalgie-de-palmele-primite-la-sportul-regele-ii-canta-de-pe-masa-nasului/

    In 1983, tanarul Gica Hagi devenea jucatorul Sportului Studentesc, dupa ce cu doar un an inainte debutase in Divizia A, in tricoul echipei fanion a orasului sau natal, Farul Constanta. La Bucuresti, cel ce avea sa fie supranumit peste un deceniu “Regele” a gasit o gasca entuziasta de studenti, ce nu se lasa intimidata de blazonul pompos al granzilor din capitala.

    Venirea la Sportul Studentesc este reperata de Hagi ca momentul in care a facut pasul cu adevarat catre seniorat. Intr-un mediu destins si lipsit de presiunea obiectivului, isi aminteste el, a descoperit ca pe iarba din Regie se putea transa soarta campionatului.

    “Stiam ca in acea vara semnasem pentru trei echipe si am avut norocul sa ajungem la Sportul, pentru ca am fost un grup si o echipa care juca fotbal foarte frumos, fara presiune. Probabil stie mai bine de ce am ajuns la Sportul, si nu la Steaua sau Craiova. M-a dorit foarte mult a tinut foarte mult la mine domnul presedinte, a fost tot timpul langa mine, m-a crescut, alaturi de antrenori, nea Nelu Voica, primul cu care am vorbit si dupa aceea titanii echipei: presedintele Mircea Sandu, Gino, Paul Cazan, portarul Speriatu.

    Era o echipa studenteasaca cu baieti destepti, care stiau sa joace, dar sa si petreaca. Eram un grup unit, stateam la studentesc si, in afara de fotbal, mai aveam si alte placeri. Mergeam si la scoala, ne mai si distram. Erau acolo baieti care stiau sa traiasca, dar foarte buni fotbalisti, puteam sa batem intotdeauna pe oricine.

    In primul an i-am batut pe Steaua si a iesit Dinamo campioana, apoi am batut Dinamo si a iesit Steaua campioana. Dar in campionat mai pierdeam si cu Scornicesti acasa, probabil din naivitatea noastra si mai putina concentrare. Dar a fost o echipa care m-a crescut asa cum trebuie. In primul an am marcat doar doua goluri, dar am dat multe pase de gol.

    Randamentul era bun, dar nu foarte bun la cat se vorbise de mine in acel moment. Eram si la echipa nationala. Probabil in spate, oamenii au avut grija de mine, si antrenorii echipei nationale si ai Sportului comunicau i aveau grija de mine sa joc, lucru mai rar in momentul de fata. De asta am zis mereu ca au avut grija de mine altii. Am jucat meci de meci, chiar daca vreodata prestatia mea nu ma recomanda ca titular, dar jucam tot timpul si in al doilea si al treilea an am iesit golgheter si cel mai bun jucator al Romaniei. Un tanar de 18-19 ani are nevoie de continuatate pentru a i se da curaj”, a povestit Gica Hagi, in exclusivitate pentru Sport Total FM, in emisiunea “Studio X”, realizata de Marius Mitran.

    De la “biban”, la baban

    Un pusti de 18 ani la sosirea in Bucuresti, Gica Hagi, mezinul lotului Sportul era tratat in consecinta si nu o data a incasat lovituri de la veteranii echipei in teren, la masa si chiar la petreceri.

    “Nu va spun cate mi-am luat de la Brini (Ion Munteanu, n.r.), ca el facea invaluiri si eu nu-i dadeam pase. Eram egoist in acea vreme. Nu mai eu stiu cate mi-am luat in teren, noroc ca il potoleau astia mai batrani in vestiar.

    De la Marcel Coras, in Olanda, am luat si una, dar nu la meci, la masa. Eu m-am suparat foarte tare pentru ca nu avea dreptate. Stiti cum e la echipa. La noi se mai petrecea dupa meci, iar eu eram mai mic si trebuia sa stau drepti. Asta e, ti le furi si inveti. Dupa aia a fost prietenul meu totdeauna, dar cand esti mic iti mai iei una dupa ceafa Au sarit insa ceilalti si m-au aparat.

    Pe mine ma luau cei mari la petreceri. Ma urcau pe masa sa cant «nasul» Mircea Sandu si Gino. Daca nu ascultam, mai luam cate una”, a dezvaluit capitanul “Generatiei de Aur”.

    Primavara din Regie

    Azi conducatorul prolificei academii de fotbal care ii poarta numele, Gica Hagi isi aminteste cu mare satisfactie de zilele pe care le-a petrecut in sanul “gastii teribile”, in zilele cand meciurile de pe stadionul campusului studentesc al Politehnicii erau doar alte distractii de grup, iar cantonamentele erau adevarate sarbatori.

    “Imi placea foarte mult cand plecam in pregatiri, nu mai vorbesc de cantonamente, ca stateam la studentesc, eram in anturajul studentimii, totul era frumos. Mai ajungeam din cand in cand si le facultate, mai dadeam o restanta.

    Eram imbracati frumos. Sportul avea un echipament Puma, ni-l aducea o domana din Germania.

    Dar cel mai mult si mai mult mie imi placea cand mergeam in Italia. Era tot o petrecere pe drum, cu autocarele pline cu de toate. Numai domnul presedinte stie cat am stat odata in vama, cand am plecat sa vorbim cu vamesii si ne-am intors dupa 5 ore.

    Sportul era o echipa cu jucatori foarte inteligenti. Dovada ca multi dintre ei au ajuns in posturi foarte bune. Aurica Munteanu a facut bani multi. Gino se descurca foarte bine. Paulica a fost peste tot. Nasul de unde i se spunea Nasul la Sportul, acum a ajuns Nas peste tot in fotbal. Toata lumea a facut ceva. Un grup cu antrenori si baieti destepti, iar eu zic ca in fotbal ai nevoie si de acest lucru”, isi aminteste decarul nedetronat al echipei nationale.

    Un nou capitol, Steaua

    Dupa trei ani si jumatate feerici la Sportul Studentesc, Gica Hagi a simtit chemarea unei cariere fuliminante. Dar pentru a ajunge la “marele de aur”, a trebuit sa treaca peste un moment incarcat de suspans, in biroul lui Nicu Ceausescu, cel care i-a deschis in cele din urma calea spre primul mare trofeu al carierei: Supercupa Europei, castigata cu Steaua.

    “Mi-era teama sa nu vada ca am tupeu. Dar eram convins 100% ca trebuie sa ajung acolo si sa plec, pentru ca erau trei ani si jumatate, iar un jucator mare, eu fiind deja golgheter, devii mai mare cand ai o echipa in spatele tau care castiga trofee si iti creeaza o cariera frumoasa. De aia Steaua era o provocare mare pentru mine si aveam nevoie de o echipa ca Steaua sau Dinamo, ca si Dinamo era campioana, dar si Dinamo, nu stiu de ce, au venit intotdeauna ultimii.

    Pentru ca eu nu eram in angajat la Steaua. Stateam la 303, in F, acolo in camine si din acest motiv nici nu ma angajasem la Steaua. In ultimul an si jumatate, la Steaua, m-am mutat intr-o garsoniera si apoi m-am mutat intr-un apartament cu Laca. Trebuia sa stam la rand dupa baietii mai mari ca sa primim un loc mai bun”, a mai povestit Gica Hagi.

    #62329
    dragos
    Member

    Sa ne traiesti Gica !!

    “Gica Hagi al nostru e
    cel mai bun din RSR”

    #62330
    dragos
    Member

    Este ziua cand se nasc marii fotbalisti

    Cel mai mare fotbalist din istoria României, Gheorghe Hagi, își sărbătorește ziua de naștere pe 5 februarie În afara “Regelui”, care împlinește 49 de ani, mai există și alți sărbătoriți de renume în fotbalul mondial.

    1. Cristiano Ronaldo – 5 februarie 1985 – 29 de ani

    Vedeta de pe Santiago Bernabeu a ajuns în Spania în 2009 și are o eficacitate extraordinară: a marcat mai mult de un gol pe meci – 233 de reușite/229 de partide.

    Cu toate că arată o formă mult mai bună decât în perioada Manchester United, portughezul nu a câștigat decât trei trofee cu Real Madrid: un titlu, o cupă și o Supercupă. De asemenea, și-a trecut în cont și Balonul de Aur, la ediția din acest an.

    2. Neymar – 5 februarie 1992 – 22 de ani

    Brazilianul transferat în vară de Barcelona a izbutit să marcheze de 11 ori în cele 26 de partide jucate pentru trupa azulgrana. Talent indiscutabil, Neymar a fost dorit cu multă insistență de șefii de pe Camp Nou, care au plătit o sumă foarte mare pentru aducerea lui.

    Acest lucru l-a costat postul pe Sandro Rosell, care și-a dat demisia din postul de președinte al clubului în momentul în care au ieșit la iveală iregularitățile din transferul lui Neymar.

    Jucătorul carioca a devenit piesă de bază și pentru naționala Braziliei, iar așteptările sunt extrem de mari din partea lui la Campionatul Mondial din vară, organizat în țara lui natală.

    3. Carlos Tevez – 5 februarie 1984 – 30 de ani

    Atacantul argentinian a revenit la forma care l-a consacrat și este golgheterul lui Juventus, după transferul la Torino. Alături de Arturo Vidal, jucătorul care împlinește azi 30 de ani a marcat de 11 ori în campionat și a devenit imediat titular indiscutabil în ofensiva Bătrânei Doamne.

    Cu o carieră tumultoasă, presărată de transferuri multiple și scandaluri pe la toate echipele pe la care a trecut, Tevez pare să își fi găsit liniștea și cadența sub conducerea lui Antonio Conte.

    4. Adnan Januzaj – 5 februarie 1995 – 19 ani

    Jucătorul născut la Bruxelles este considerat marea speranță a lui Manchester United. Cooptat în prima echipă în sezonul trecut de Alex Ferguson, Januzaj prinde în mod regulat prima echipă a diavolilor și impresionează prin talentul și eleganța din teren.

    Deși Belgia (țara în care s-a născut), Albania, Serbia și Turcia au încercat să îl convingă să joace pentru primele lor reprezentative, Anglia a avut câștig de cauză. Mijlocașul ofensiv a ales selecționata Albionului.

    5. Cesare Maldini – 5 februarie 1932 – 81 de ani

    Fostul jucător și antrenor italian este cunoscut atât pentru performanțele de pe terenul de joc, dar și prin faptul că este tatăl lui Paolo Maldini, unul dintre simbolurile lui AC Milan.

    Cesare, la rândul său jucător pe San Siro timp de 12 sezoane, a cucerit o Cupă a Campionilor, prima din istoria rossonerilor (1963), dar și 4 titluri în Italia.

    Antrenor în două rânduri la AC Milan, Cesare Maldini a fost și selecționerul Italiei între 1996 și 1998.

    6. Rodrigo Palacio – 5 februarie 1982 – 32 de ani

    Adus de Inter în 2012 de la Genoa, atacantul argentinian este golgheterul trupei din Milano în acest sezon, cu 10 reușite. După accidentarea lui Diego Milito, ofensiva nerazzurrilor s-a bazat aproape în totalitate pe golurile marcate de el.

    De-a lungul carieriei, Palacio a jucat la Huracan și Banfield în țara natală, pentru ca apoi să facă furori la Boca Juniors, alături de Martin Palermo în atacul trupei de pe La Bombonera.

    #62331
    dragos
    Member

    La Multi Ani, Gica !

    Sa ne traiesti !!

    http://www.gsp.ro/fotbal/nationala/video-vrajile-regelui-7-momente-magice-din-cariera-de-jucator-a-lui-gica-hagi-443343.html

    http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2015/02/05/perfec%C8%9Bionistul/

    Acum, cînd Hagi împlinește 50 de ani, printr-o frumoasă coincidență fiind născut în aceeași zi cu Neymar, refuz să răspund ferm la întrebarea dacă el e cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. Personal, aș zice da, însă e numai o părere. Nu-s de acord cu ea cei care susțin că Dobrin, Dumnezeu să-l ierte!, a fost mai plin de talent, iar Balaci de imaginație. Că, de fapt, Hagi na avut mai mult har, ci doar mai multă șansă, mai mult noroc. A trăit alte vremuri și a prins alte trenuri, inclusiv pe cele care au dus la Madrid și la Barcelona. Cu toate că superlativele adresate Prințului din Trivale și Minunii Blonde se justifică, îndrăznesc să afirm că Maradona din Carpați i-a depășit cu puțin pe amîndoi, fie și numai în ideea că CV-ul lui e mai bogat, mai amplu. Chiar dacă jocul lui Hagi a părut uneori mai sărac, mai nespectaculos. Conștienți că asemenea comparații nu servesc la nimic, vă invit să acceptați că Gică Hagi a fost unic. Inconfundabil, nepereche, motorul și liderul Generației de Aur, ea însăși fără egal în istoria fotbalului nostru. Prin 2000, cînd am spus întro ședință de redacție că Hagi intră în categoria jucătorilor care apar o dată la 50 de ani, dacă nu și mai rar, destui au ridicat din umeri, iar unii chiar au rîs. De ceva timp însă, îmi dau dreptate din ce în ce mai des.

Viewing 12 posts - 16 through 27 (of 27 total)
  • You must be logged in to reply to this topic.