http://sportarad.ro/interviu-cu-fostul-atacant-mihai-tarlea-m-am-nascut-cu-ghetele-in-picioare/
Din vestiarul alb-roșu, unde tatăl său scrisese istorie, a plecat să joace lângă Hagi sau Belodedici. Apoi devenea componentul boemei Sportul Studențesc. Mihai Țârlea a fost apoi parte din ultima generație cu adevărat puternică a Aradului, iar peste câțiva ani, pentru că drumul fotbalistic de la extaz la agonie e atât de scurt!, avea s-o salveze de la ceva ce odată părea imposibil de conceput, retrogradarea din B. Ca antrenor, a adus U Craiova pe arena micălăceană a Telecomului, în Cupa României, iar mai târziu, avea să stabilească un record județean, pregătind – împreună cu bunul său prieten Imi Hirmler – Progresul Pecica nu mai puțin de 12 ani!
…………..
– Ce amintiri ai de la Sportul?
– În 87, Sportul juca în cupele europene. Am jucat la un turneu în Germania-Olanda-Italia, unde la toate meciurile am marcat foarte multe goluri. Normal, antrenorul a început cu mine. Am debutat în campionat cu gol la Craiova, contra Universității, continuând apoi în cupele europene. Am câștigat la București cu Katovice, 1-0 la București, gol marcat de mine. În retur, tot eu am fost primul care a marcat pentru 0-1, fina 2-1 pentru Sportul. Am continuat cu evoluții bune, am fost convocat la echipa națională. A fost un joc cu Grecia, eram conduși la pauză cu 1-0 , am intrat eu, am marcat la 0-2, apoi Boloni a egalat 2-2. Duelul meu cu Sorin Răducanu era tranșat.