- This topic has 452 replies, 37 voices, and was last updated 11 years, 5 months ago by
.
-
Posts
-
@97SiR wrote:
Felicitari Cameliu! Dan este primul copil pe care-l aveti? Primele 2-3 luni vor fi destul de dificile dar pe urma situatia va deveni din ce in ce mai buna. Isaballa, fetita mea are acum 6 luni si are programul ei pe care-l respecta cu rigurozitate. Inca o data felicitari!!!
Mersi.
E primul copil, primele nopti au fost mai grele. Incetisor isi face program si el…@cameliu wrote:
@97SiR wrote:
Felicitari Cameliu! Dan este primul copil pe care-l aveti? Primele 2-3 luni vor fi destul de dificile dar pe urma situatia va deveni din ce in ce mai buna. Isaballa, fetita mea are acum 6 luni si are programul ei pe care-l respecta cu rigurozitate. Inca o data felicitari!!!
Mersi.
E primul copil, primele nopti au fost mai grele. Incetisor isi face program si el…HOWWWWWWEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!! UN NOU SUPORTER!!!!!!!!!!!!!!!LA MAI MULTI!!!!!!!!!!!!
Convocare! Convocare! La aniversare!
Sambata, 11 februarie, incepand cu ora 17.00, la Nicu. Anuntati-va prezenta sau absenta (numai cu motivatie bine intemeiata 😈 )
PS. Oricum mai sun…
Sportul Studenţesc 90
Pe 11 februarie , în urmă cu 90 de ani, un grup de studenţi au parafat naşterea clubului studenţilor din Bucureşti. I-au spus iniţial Sporting Club Universitar Bucureşti. Avea 3 secţii: fotbal, atletism şi tenis. Au ales şi un preşedinte, în persoana unui faimos matematician, Traian Lalescu. Nu aveau sediu, nu aveau teren de antrenament, dar aveau pasiune. Foarte curând au găsit şi un nume mai explicit: Sportul Studenţesc. Adică echipa studenţilor.
În 1916 Europa era în plin război, aşa ca fotbal juca doar cine putea. Echipa de fotbal a început de jos, urcând treapta cu treaptă spre prima scenă. Alţii au intrat pe uşa din dos, la Apelul de seară, sau au luat locul altora, mai neagreaţi de “organe”. Sportul Studenţesc a fost şi este o echipă permanent tânără. Nici nu se poate altfel, clubul neavând suportul ministerelor Puterii şi nici avantajele generate din relaţia cu acestea.
A promovat pe prima scenă în 1937. Veniţi la putere, comuniştii au scos-o pe tuşă. Imediat după ce preluaseră abuziv Puterea, comuniştii stalinişti jucau după cum cântau lăutarii Moscovei, iar ei ştiau că era riscant să încurajezi studenţimea. Mai convenabil era să defilezi cu echipele Armatei şi Securităţii. Aşa cerea tătucul Stalin. Nu era el stăpânul Estului comunist?
Pe la jumătatea anilor’ 50 au reapărut şi echipele studenţeşti. Comuniştii controlau acum şi studenţimea. Dar Sportul Studenţesc nu a fost repusă în drepturi. Nici măcar numele de botez nu i-a fost păstrat. Când lumea defila cu Casa Centrală a Armatei, Dinamo, Ştiinţa, Locomotiva, Tractorul, Progresul, nu puteai veni cu Sportul Studenţ esc. A păruseră echipe studenţeşti, alcătuite din studenţi ai facultăţilor bucureştene, care jucau în campionat ele raioanale. Că aşa erau numite atunci sectoarele. Raionul “1 mai”, “16 februarie”, “23 august” etc.
Agronomia a promovat o treaptă şi atunci un fruntaş comunist, Cornel Pacoste, a prins curaj şi a transformat-o în Clubul Universitarilor Bucureşti, care ulterior a devenit “Ştiinţa” (Păi nu?) şi a promovat în B. A devenit apoi “Politehnica” şi din 1969, după marea diversiune ceauşistă din 1968, a putut redeveni Sportul Sudenţesc, prin eforturile preşedintelui ei de atunci, actualul rector al Arhitecturii, dl Barbu Emil Popescu, pentru microbişti “Mac Popescu”.
Fotbalul s-a despărţit de celelalte sporturi, de ac um putând vorbi despre FC Sportul Studenţesc şi CS Sportul Studenţesc. Un câştig tot a fost în 1954, pentru că clubul a primit în folosinţă un stadion în cartierul Regie. Era fostul stadion al echipei “Belvedere”, preluat între timp de Regia Tutunului, pe care evolua o echipă de sector. Nu era rău în B. Jucau la “Politehnica” acelor ani Mircea Dridea, Florin Halagian, Mircea Lucescu (chiar el!) şi regretatul Dan Spătaru, desigur înainte de a se fi apucat de cariera muzicală.
A promovat pe prima scena în 1973, cu Mircea Rădulescu, Mircea Sandu, Boc, Păiş, Ciornoavă, Angelescu, Cicu…, dar după un an ocupa un locul 13, retrogradabil, imediat deasupra Universităţii Cluj, chiar dacă se mai întărise cu jucători cum erau Chihaia, Mitică Manea, Cazan, sau Iorgulescu. Mai marele trebilor studenţeşti era Nicu Ceauşescu. Cum era numit doar de un an, nu prea cădea bine să se înregistreze dintr-o dată cu două eşecuri pe linie sportivă. Aşa ca s-a decis mărirea numărului divizionalrelor A de la 14 la 16 , prin păstrarea retrogradatelor “Sportul” şi “U”.
Microbiştii au taxat imediat aranjamentul şi Sportul Studenţesc a fost bârfită permanent, mai ales de simpatizanţii echipei securităţii, a că ror Dinamo a câştigat acel campionat datorită unui 5-0 reuşit la Cluj ultima etapă, de stelişti – pentru că de tărăşenie profitase Dinamo, şi de rapidişti şi progresişti pentru că “de ce ei în A şi noi în B?” Acum, după ce alte echipe au scăpat de retrogradare cumpărând locul altora, povestea de atunci a mai pierdut din vehemenţă. Plus că în 1998 Sportul a retrogradat.
Dar a revenit în 2001. A retrogradat doi ani mai târziu cu complicitatea lui Gigi Becali şi Mitică Dragomir, dar a revenit un an mai târziu. Acum, Sportul Studenţesc este o echipă simpatică. Trăieşte din ce produc antrenorii centrului de copii, prin eforturile lui Cornel Jurcă, Mitică Manea, “Brini” Munteanu sau Adrian Pologea. Lumea spune că ei îi cresc şi Vasile Şiman îi vinde. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Pe lângă faptul că altfel nu se poate, mai se poate discuta şi despre ju cători. Poţi să-i obligi să joace doar la Sportul, cum face Gigi cu finul Mirel, aşteptând să-i dea cineva grămezi de milioane de dolari? Jucătorul creşte, se maturizează, apoi pleacă, pentru că altfel se plafonează. Unii îi reproşează acest lucru şi îl fac negustor de fotbalişti. Dar alde Becali nu vând? Sau Copos? Cine nu vinde? Până şi Manchester United şi Real Madrid. Chiar şi Chelsea vinde, e adevarat nu pentru a asigura existenţa clubului.
La Sportul plecarea jucătorilor este urmată de promovarea altor jucatori crescuţi de club sau aduşi din neant. Tineri şi necunoscuţi. Avantajul este că Sportul Studenţesc este mereu tânar. Rareori dai peste jucatori de 25-26 de ani. “Veteranii echipei sunt Mazilu, Lazăr, Bălan, Stancu, Rusu, Stăncioiu, Cruceru, Secăreanu, jucători născuţi după 1980.
Diverşi glumeţi fac ironii pe seama faptului că Sportul nu are suporteri, ca Rapid, Steaua sau Dinamo. Rapidul are tradiţia lui, stadionul şi anii de glorie ’30, atunci când triumfa mereu în Cupa României dar campionatul era adjudecat Venus, echipa prefectului Capitalei. Când au fost paraşutate în Divizia A, Steaua (CCA) şi Dinamo erau “susţinute” din tribune de soldaţi aduşi cu forţa. Apoi au început să câştige campionarte, cupe, să domine fotbalul intern. Microbistul asta vrea. Doar cei mai inteligenţi se lipesc de echipe care le dau şi alte satisfacţii decât victoriile. Prin anii ’80, când Hagi era rege de Regie, stadionul era arhiplin. Atunci s-au lipit mulţi suporteri de echipă. Dar acum sunt oameni maturi, nu se dedau la isterii. Pentru ei nu este o tragedie dacă echipa retrogradează. Nimeni nu cere capul antrenorului, nu înjură jucătorii. Matineul nu dăunează grav sănătăţii. O deplasare Mioveni, Vânju-Mare sau Focşani are şi ea farmecele ei. Performanţa nu este neglijabilă, dar nu obţinută cu dedesupturi şi şiretlicuri. Dar e ziua noastră şi n u trebuie să ne certăm cu nimeni. Fiecare microbist are echipa lui, care este cea mai bună, cea mai curată, cea mai cinstită. Ceilalţi sunt nişte bandiţi. Sportiştii nu se tem de matineu ca dracu de tămâie. Pentru că nici divizia B nu este chiar un infern. Nu vedeţi ce veselie e la Craiova?
Francisc Cune
ASOCIATIA SPORTIVA FOTBAL CLUB SPORTUL STUDENTESC BUCURESTI
ANUL INFIINTARII: 11 februarie 1916
DENUMIRI ANTERIOARE ALE ECHIPEI: “Sporting Club Universitar Studentesc”: 1916-1919; “Spartak”: 1946-47 (în fapt a fuzionat cu echipa numită astfel, car e avea stadion, avea şi club, dar nu avea jucători) ; “Centrul Univeristar Bucuresti”: 1948-54; “Ştiinţa”: 1954-66; “Politehnica”: 1966-1969. Din 1969 “FC Sportul Studenţesc”
ADRESA: Bucuresti, Sector 1, Str. Mihail Moxa nr.3-5
CULORILE CLUBULUI: alb-negru
STADION: “Sportul Studenţesc” capacitate 7.000 locuri pe scaune
PRESEDINTE CONSILUI DIRECTOR: VASILE SIMAN
PRESEDINTE ONORIFIC: BARBU EMIL POPESCU
DIRECTOR TEHNIC: NICOLAE GORGORIN
TELEFON: 0040-21-212.50.59
FAX: 0040-21-212.50.61
PERFORMANTE INTERNE: 39 participari in Divizia A: 1937-1945; 1973-1998; 2001-2003; 2004- de 3 de ori finalista in “Cupei Romaniei”: 1936-1937, 1942-43;1978-1979; 23 participari in Divizia B: 1934-1937; 1954-1957; 1958-1973; 1998-2001; 2003-2004; Divizia C: 1957/58; intre 1919-1934 si 1950-1954 a participat in campioantul Bucurestiului – categoria Onoare.
PERFORMANTE INTERNATIONALE: CASTIGATOARE A CUPEI BALCANICE in 1980; – 5 participari in CUPA UEFA. 1 participare in Cupa UEFA-INTERTOTO
Staff tehnic: Antrenor principal: GHEORGHE MUL ŢESCU Antrenori secunzi: IULIUS CEZAR ZAMFIR; Antrenor portari: Gheorghe Niculescu Preparator fizic: Yuksel Yesilova Masori: Triteanu Valentin, Ghindri ş Tancu Doctor: MIHAI BĂICAN Org. competitii: MIHAI LAZARESCU Psiholog: ANDREAS HNIATIUC 0fiter de presa: FRANCISC ANTON CUNE.@Ultras wrote:
Convocare! Convocare! La aniversare!
Sambata, 11 februarie, incepand cu ora 17.00, la Nicu. Anuntati-va prezenta sau absenta (numai cu motivatie bine intemeiata 😈 )
PS. Oricum mai sun…
EU VIN
@ultrasro wrote:
Sportul Studenţesc 90
Pe 11 februarie , în urmă cu 90 de ani, un grup de studenţi au parafat naşterea clubului studenţilor din Bucureşti. I-au spus iniţial Sporting Club Universitar Bucureşti. Avea 3 secţii: fotbal, atletism şi tenis. Au ales şi un preşedinte, în persoana unui faimos matematician, Traian Lalescu. Nu aveau sediu, nu aveau teren de antrenament, dar aveau pasiune. Foarte curând au găsit şi un nume mai explicit: Sportul Studenţesc. Adică echipa studenţilor.
În 1916 Europa era în plin război, aşa ca fotbal juca doar cine putea. Echipa de fotbal a început de jos, urcând treapta cu treaptă spre prima scenă. Alţii au intrat pe uşa din dos, la Apelul de seară, sau au luat locul altora, mai neagreaţi de “organe”. Sportul Studenţesc a fost şi este o echipă permanent tânără. Nici nu se poate altfel, clubul neavând suportul ministerelor Puterii şi nici avantajele generate din relaţia cu acestea.
A promovat pe prima scenă în 1937. Veniţi la putere, comuniştii au scos-o pe tuşă. Imediat după ce preluaseră abuziv Puterea, comuniştii stalinişti jucau după cum cântau lăutarii Moscovei, iar ei ştiau că era riscant să încurajezi studenţimea. Mai convenabil era să defilezi cu echipele Armatei şi Securităţii. Aşa cerea tătucul Stalin. Nu era el stăpânul Estului comunist?
Pe la jumătatea anilor’ 50 au reapărut şi echipele studenţeşti. Comuniştii controlau acum şi studenţimea. Dar Sportul Studenţesc nu a fost repusă în drepturi. Nici măcar numele de botez nu i-a fost păstrat. Când lumea defila cu Casa Centrală a Armatei, Dinamo, Ştiinţa, Locomotiva, Tractorul, Progresul, nu puteai veni cu Sportul Studenţ esc. A păruseră echipe studenţeşti, alcătuite din studenţi ai facultăţilor bucureştene, care jucau în campionat ele raioanale. Că aşa erau numite atunci sectoarele. Raionul “1 mai”, “16 februarie”, “23 august” etc.
Agronomia a promovat o treaptă şi atunci un fruntaş comunist, Cornel Pacoste, a prins curaj şi a transformat-o în Clubul Universitarilor Bucureşti, care ulterior a devenit “Ştiinţa” (Păi nu?) şi a promovat în B. A devenit apoi “Politehnica” şi din 1969, după marea diversiune ceauşistă din 1968, a putut redeveni Sportul Sudenţesc, prin eforturile preşedintelui ei de atunci, actualul rector al Arhitecturii, dl Barbu Emil Popescu, pentru microbişti “Mac Popescu”.
Fotbalul s-a despărţit de celelalte sporturi, de ac um putând vorbi despre FC Sportul Studenţesc şi CS Sportul Studenţesc. Un câştig tot a fost în 1954, pentru că clubul a primit în folosinţă un stadion în cartierul Regie. Era fostul stadion al echipei “Belvedere”, preluat între timp de Regia Tutunului, pe care evolua o echipă de sector. Nu era rău în B. Jucau la “Politehnica” acelor ani Mircea Dridea, Florin Halagian, Mircea Lucescu (chiar el!) şi regretatul Dan Spătaru, desigur înainte de a se fi apucat de cariera muzicală.
A promovat pe prima scena în 1973, cu Mircea Rădulescu, Mircea Sandu, Boc, Păiş, Ciornoavă, Angelescu, Cicu…, dar după un an ocupa un locul 13, retrogradabil, imediat deasupra Universităţii Cluj, chiar dacă se mai întărise cu jucători cum erau Chihaia, Mitică Manea, Cazan, sau Iorgulescu. Mai marele trebilor studenţeşti era Nicu Ceauşescu. Cum era numit doar de un an, nu prea cădea bine să se înregistreze dintr-o dată cu două eşecuri pe linie sportivă. Aşa ca s-a decis mărirea numărului divizionalrelor A de la 14 la 16 , prin păstrarea retrogradatelor “Sportul” şi “U”.
Microbiştii au taxat imediat aranjamentul şi Sportul Studenţesc a fost bârfită permanent, mai ales de simpatizanţii echipei securităţii, a că ror Dinamo a câştigat acel campionat datorită unui 5-0 reuşit la Cluj ultima etapă, de stelişti – pentru că de tărăşenie profitase Dinamo, şi de rapidişti şi progresişti pentru că “de ce ei în A şi noi în B?” Acum, după ce alte echipe au scăpat de retrogradare cumpărând locul altora, povestea de atunci a mai pierdut din vehemenţă. Plus că în 1998 Sportul a retrogradat.
Dar a revenit în 2001. A retrogradat doi ani mai târziu cu complicitatea lui Gigi Becali şi Mitică Dragomir, dar a revenit un an mai târziu. Acum, Sportul Studenţesc este o echipă simpatică. Trăieşte din ce produc antrenorii centrului de copii, prin eforturile lui Cornel Jurcă, Mitică Manea, “Brini” Munteanu sau Adrian Pologea. Lumea spune că ei îi cresc şi Vasile Şiman îi vinde. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Pe lângă faptul că altfel nu se poate, mai se poate discuta şi despre ju cători. Poţi să-i obligi să joace doar la Sportul, cum face Gigi cu finul Mirel, aşteptând să-i dea cineva grămezi de milioane de dolari? Jucătorul creşte, se maturizează, apoi pleacă, pentru că altfel se plafonează. Unii îi reproşează acest lucru şi îl fac negustor de fotbalişti. Dar alde Becali nu vând? Sau Copos? Cine nu vinde? Până şi Manchester United şi Real Madrid. Chiar şi Chelsea vinde, e adevarat nu pentru a asigura existenţa clubului.
La Sportul plecarea jucătorilor este urmată de promovarea altor jucatori crescuţi de club sau aduşi din neant. Tineri şi necunoscuţi. Avantajul este că Sportul Studenţesc este mereu tânar. Rareori dai peste jucatori de 25-26 de ani. “Veteranii echipei sunt Mazilu, Lazăr, Bălan, Stancu, Rusu, Stăncioiu, Cruceru, Secăreanu, jucători născuţi după 1980.
Diverşi glumeţi fac ironii pe seama faptului că Sportul nu are suporteri, ca Rapid, Steaua sau Dinamo. Rapidul are tradiţia lui, stadionul şi anii de glorie ’30, atunci când triumfa mereu în Cupa României dar campionatul era adjudecat Venus, echipa prefectului Capitalei. Când au fost paraşutate în Divizia A, Steaua (CCA) şi Dinamo erau “susţinute” din tribune de soldaţi aduşi cu forţa. Apoi au început să câştige campionarte, cupe, să domine fotbalul intern. Microbistul asta vrea. Doar cei mai inteligenţi se lipesc de echipe care le dau şi alte satisfacţii decât victoriile. Prin anii ’80, când Hagi era rege de Regie, stadionul era arhiplin. Atunci s-au lipit mulţi suporteri de echipă. Dar acum sunt oameni maturi, nu se dedau la isterii. Pentru ei nu este o tragedie dacă echipa retrogradează. Nimeni nu cere capul antrenorului, nu înjură jucătorii. Matineul nu dăunează grav sănătăţii. O deplasare Mioveni, Vânju-Mare sau Focşani are şi ea farmecele ei. Performanţa nu este neglijabilă, dar nu obţinută cu dedesupturi şi şiretlicuri. Dar e ziua noastră şi n u trebuie să ne certăm cu nimeni. Fiecare microbist are echipa lui, care este cea mai bună, cea mai curată, cea mai cinstită. Ceilalţi sunt nişte bandiţi. Sportiştii nu se tem de matineu ca dracu de tămâie. Pentru că nici divizia B nu este chiar un infern. Nu vedeţi ce veselie e la Craiova?
Francisc Cune
ASOCIATIA SPORTIVA FOTBAL CLUB SPORTUL STUDENTESC BUCURESTI
ANUL INFIINTARII: 11 februarie 1916
DENUMIRI ANTERIOARE ALE ECHIPEI: “Sporting Club Universitar Studentesc”: 1916-1919; “Spartak”: 1946-47 (în fapt a fuzionat cu echipa numită astfel, car e avea stadion, avea şi club, dar nu avea jucători) ; “Centrul Univeristar Bucuresti”: 1948-54; “Ştiinţa”: 1954-66; “Politehnica”: 1966-1969. Din 1969 “FC Sportul Studenţesc”
ADRESA: Bucuresti, Sector 1, Str. Mihail Moxa nr.3-5
CULORILE CLUBULUI: alb-negru
STADION: “Sportul Studenţesc” capacitate 7.000 locuri pe scaune
PRESEDINTE CONSILUI DIRECTOR: VASILE SIMAN
PRESEDINTE ONORIFIC: BARBU EMIL POPESCU
DIRECTOR TEHNIC: NICOLAE GORGORIN
TELEFON: 0040-21-212.50.59
FAX: 0040-21-212.50.61
PERFORMANTE INTERNE: 39 participari in Divizia A: 1937-1945; 1973-1998; 2001-2003; 2004- de 3 de ori finalista in “Cupei Romaniei”: 1936-1937, 1942-43;1978-1979; 23 participari in Divizia B: 1934-1937; 1954-1957; 1958-1973; 1998-2001; 2003-2004; Divizia C: 1957/58; intre 1919-1934 si 1950-1954 a participat in campioantul Bucurestiului – categoria Onoare.
PERFORMANTE INTERNATIONALE: CASTIGATOARE A CUPEI BALCANICE in 1980; – 5 participari in CUPA UEFA. 1 participare in Cupa UEFA-INTERTOTO
Staff tehnic: Antrenor principal: GHEORGHE MUL ŢESCU Antrenori secunzi: IULIUS CEZAR ZAMFIR; Antrenor portari: Gheorghe Niculescu Preparator fizic: Yuksel Yesilova Masori: Triteanu Valentin, Ghindri ş Tancu Doctor: MIHAI BĂICAN Org. competitii: MIHAI LAZARESCU Psiholog: ANDREAS HNIATIUC 0fiter de presa: FRANCISC ANTON CUNE.OPRESTE-TE!!!!!! MA TAIE PLISU!!!!!!!!
din pacate, nu voi putea veni, caci nu sunt in bucuresti.
DISTRACTIE PLACUTA !!!
SA TRAITI 90 ANI !!!
Se însoară de ziua Sportului!
Remus Răureanu“Am două mari iubiri, Adela şi Sportul, şi amîndouă s-au născut în aceeaşi zi”. Aşa începe povestea inedită a unui suporter înfocat al Sportului Studenţesc. Îngrăgostit de alb-negri, Lucian Şolcan a decis să se căsătorească pe 11 februarie, ziua în care gruparea din Regie împlineşte 90 de ani de existenţă. Fanul spune că simpatia lui pentru Sportul s-a născut la începutul anilor ’80, “atunci cînd bucureştenii veneau foarte des în cantonament la Cîmpulung Moldovenesc”. Viitoarea sa soţie, Adela, nu e străină de pasiunea lui Lucian, şi chiar au mers împreună la partidele disputate de alb-negri. “Propunerea de a face nunta în ziua în care se împlinesc 90 de ani de la înfiinţarea Sportului mi-a aparţinut, dar Adela a acceptat-o fericită!”, a mărturisit suporterul alb-negrilor.
Invitaţie cu sigla clubului
Lucian a ataşat sigla clubului şi felicitării pe care a trimis-o la începutul anului tuturor invitaţilor la nuntă. Eforturile sale de promovare a imaginii clubului din Regie nu sînt însă doar de dată recentă: “În perioada studenţiei, am lipit afişe de meci în toate căminele, dar împărţeam şi legitimaţii de suporter, pe care le primeam de la Paul Cazan”.„Sportul are suporteri puţini, dar foarte originali. Îi urez «Casă de piatră!» lui Lucian şi îl aştept la primul meci din retur, să-i transmit urările şi personal”
Ionuţ Mazilu11 februarie 2006
11 Februarie 2006
90 de ani
Andrei Craciun
Andrei.Craciun@evz.roANIVERSARE. Echipa de fotbal Sportul Studentesc a ajuns la respectabila varsta de 90 de ani.
Pe 11 februarie 1916, la initiativa unui grup de studenti si profesori, a luat fiinta „Sporting Club Universitar Bucuresti”, prima denumire a Sportului Studentesc, club la care au evoluat, printre altii, Gica Hagi, Mircea Sandu si Gino Iorgulescu.
Cea mai mare performanta a „studentilor” este castigarea Cupei Balcanice, in 1980.
La multi ani!
Si multe multe succese.CASA DE PIATRA lui Lucian.
Iar suporterilor ce se pregatesc de aniversare le urez distarctie SUPER PLACUTA.
Si tvr1 si-a adus aminte de aniversare.
Adevarata, este o echipa mica dar cu un suflet mare. Si suporteri adevarati.
VIVA SPORTUL STUDENTESC
- You must be logged in to reply to this topic.