Ted Dumitru (Teodorescu) 02.09.1939

[razvanR]

Ted Dumitru, românul cel mai cunoscut în Africa de Sud

„Adevărul“ a încercat să reconstituie imaginea pe care o are în ţara Campionatului Mondial fostul selecţioner al Bafana-Bafana. Ajuns la 71 de ani, „Big Ted“ s-a retras în spatele ochelarilor fumurii. Răspunde greu la telefon, vorbeşte o română stricată şi „se dă lovit“ atunci când aude de nişte compatrioţi.

Ted Dumitru e cetăţean al Africii de Sud acum şi poate cel mai cunoscut român în ţara Campionatului Mondial. „Aşa e el, nu prea vorbeşte cu presa în ultimul timp. A îmbătrânit şi are metehnele lui”, încearcă să explice un ziarist sud-african comportamentul straniu al lui „Big Ted”, care de când a auzit că sunt român nu a mai răspuns la telefon. Personajul e însă fascinant şi nu renunţăm aşa uşor.

La Johannesburg, Ted Dumitru rivalizează cu Hagi la notorietate, taximetriştii trecându-l fără ezitare în trioul clasic al brandului România, alături de fostul mare fotbalist, de Ilie Năstase şi de Nadia. Mai mult, după eliminarea Africii de Sud încă din faza grupelor la Mondiale, presa locală a avansat chiar numele lui Ted Dumitru pentru postul de succesor al lui Carlos Alberto Parreira, aducând ca argumente stilul autoritar de lucru al românului, de lipsa căruia a fost acuzat brazilianul.

Condamnat la închisoare în România

Dar cine este Ted Dumitru, omul care a trebuit să meargă mii de kilometri pentru a-şi construi o carieră tocmai la capătul pământului şi al cărui nume e mai cunoscut în Africa de Sud decât numele ţării din care a venit, România? Dumitru Teodorescu, căci sub numele acesta s-a născut în 1939, la Bucureşti, a jucat fotbal la Sportul Studenţesc, dar a fost nevoit să renunţe prematur la cariera de jucător din cauza unei accidentări grave la genunchi. Cum nu a putut să abandoneze fotbalul, s-a apucat de antrenorat şi, la numai 25 de ani, a preluat Ştiinţa Craiova (actuala Universitatea), aflată la primul ei sezon în Divizia A.

Era anul 1964. Cel mai tânăr tehnician din prima Ligă nu s-a făcut de râs. După ce a salvat echipa de la retrogradare în primul an, în cel de-al doilea a dus-o până pe locul opt. Rezultatele bune obţinute cu oltenii l-au promovat la lotul naţional, acolo unde s-a ocupat de selecţionata de tineret timp de trei ani. În 1969, legăturile sale cu România s-au rupt brusc şi definitiv. A plecat să antreneze în Turcia, unde le-a pregătit pe Altay Izmir, Beşiktaş şi Mersin, dar, după ce a refuzat să se întoarcă în România, a fost condamnat în absenţă la 20 de ani de închisoare. S-a refugiat în Germania, unde a cerut azil politic, după care a plecat în SUA.

Antrenor în Iran, Zambia, Namibia şi Swaziland

Aici, pe „tărâmul făgăduinţei”, s-a născut Ted Dumitru. Românul şi-a schimbat numele şi s-a reapucat de antrenorat în 1974, preluând echipa Ronchester Lancers. Doar trei ani a rezistat Dumitru în SUA, timp în care a mai antrenat şi San Diego United, mirajul călătoriilor atrăgându-l tocmai în Iran, unde a petrecut alţi trei ani, pe banca lui Tractor Sazi. Din 1980 începe însă traseul său fulminant în Africa. Ca director tehnic şi apoi antrenor principal, califică Zambia la Cupa Africii, dar nu are voie s-o însoţească la turneul final din Libia din cauza paşaportului său american.

Cu toate acestea, Zambia a jucat finala competiţiei şi, timp de doi ani, a fost neînvinsă. Angajat de Federaţia Africană să contribuie la dezvoltarea fotbalului pe Continentul Negru, Ted Dumitru a mers pe rând în Swaziland şi Namibia, după care a ajuns în Africa de Sud. Aici, după două titluri cu Kaizer Chiefs şi două cu Mamelodi Sundowns, a primit oferta de a antrena naţionala, pe care a condus-o la Cupa Africii din 2006, dar lipsa de rezultate l-a demis. A mai luat apoi alte două titluri cu Kaizer Chiefs, iar acum e director tehnic la Mamelodi Sundowns, o formaţie din partea de nord a Pretoriei, unde antrenor a fost până de curând Hristo Stoicikov.

E iubit de jucători

În ciuda faptului că era adeptul unui stil riguros şi că rezultatele sale la cârma naţionalei Bafana-Bafana nu au fost cele mai strălucitoare, relaţia sa cu jucătorii a rămas foarte bună. „Spre exemplu, îmi aduc aminte cum Masilela a descris metodele de lucru ale lui Ted Dumitru”, spune un ziarist. „Povestea că Ted se ocupa şi de problemele personale ale fotbaliştilor. Era conştient că în Africa jucătorii sunt distraşi de multe dificultăţi şi avea discuţii individuale cu ei, le dădea sfaturi şi chiar se implica”.

Echipe antrenate de Ted Dumitru

– 1964- 1966 Universitatea Craiova (România)
– 1967- 1968 România U-23
– 1969- 1970 Altay Izmir (Turcia)
– 1970- 1971 Beşiktaş (Turcia)
– 1971- 1972 Mersin İdmanyurdu (Turcia)
– 1974- 1975 Rochester Lancers (SUA)
– 1977- 1980 Tractor Sazi (Iran)
– 1981- 1982 Zambia
– 1983 – 1984 Swaziland
– 1986 – 1987 Kaizer Chiefs (Africa de Sud)
– 1988 – 1995 Mamelodi Sundowns,echipa de juniori, (Africa de Sud)
– 1995- 1997 SAFA, echipa de juniori, (Africa de Sud)
– 1997- 1999 Mamelodi Sundowns (Africa de Sud)
– 1999- 2000 Orlando Pirates (Africa de Sud)
– 2000 Manning Rangers (Africa de Sud)
– 2000- 2001 Namibia
– 2001- 2002 Mamelodi Sundowns (Africa de Sud)
– 2003 – 2005 Kaizer Chiefs (Africa de Sud)
– 2005 – 2006 Africa de Sud
– 2007 – 2008 AmaZulu (Africa de Sud)
– 2009 – 2010 Mamelodi Sundowns (Africa de Sud)

„Mister Magic” conduce şcoala de excelenţă

Un alt ziarist, de la „Sowetan”, povesteşte despre stilul de joc implementat de Dumitru: „Metodele sale au fost considerate „neortodoxe” la început în Africa de Sud, dar au revoluţionat fotbalul de aici, care, la fel ca peste tot în Africa, era lipsit de cele mai mici noţiuni de tactică sau pregătire fizică.

Astfel, Dumitru a reuşit să combine frumuseţea nativă a fotbalului nostru cu rigoarea europeană, fotbalul pe care l-au practicat echipele sale fiind denumit aici „carpet football”, adică fotbal de covor”. Pentru acest lucru şi pentru capacitatea de a strânge trofeu după trofeu, Ted Dumitru a primit mai multe porecle, cele mai folosite fiind „Mister Magic”, „Big Ted” sau „Unchiul Ted”.

„Antrenamentul Mozaic”

Absolvent al Seminarului Internaţional pentru Antrenori din Antalya, Ted Dumitru e considerat un teoretician al fotbalului. După ce a studiat şi experimentat mai mulţi ani modurile optime de pregătire a fotbaliştilor şi rezultatele acestor metode, a comprimat toată această muncă în cartea „Antrenamentul Mozaic”. Una dintre cele mai importante secţiuni ale acestei lucrări, impactul specificului biologic şi cultural al zonei fotbalistice asupra jocului în sine, i-au atras aprecieri internaţionale din partea unor nume de prestigiu ale sportului cu balonul rotund din lume, precum Sir Walter Winterboom, preşedinte al Comitetului Tehnic al FIFA.

Chiar dacă are 71 de ani, Ted Dumitru priveşte spre viitor. „În prezent, lucrez şi la un proiect la Sundowns, unde conduc un centru de dezvoltare a tinerilor jucători şi vă promit că la următoarea Cupă Mondială, cel puţin 10 dintre jucătorii mei vor face parte din lotul Africii de Sud”, a declarat recent românul în presa locală. Într-adevăr, munca lui a început să dea rezultate. „Ted a înfiinţat o Şcoală de Excelenţă în Fotbal la Johannesburg, cu copii de până la 12 ani, fiind ajutat de câţiva antrenori tineri şi apreciaţi la noi. Când au venit în schimb de experienţă aici, specialişti din Anglia sau Brazilia au rămas încântaţi de ce au văzut şi au spus că e una dintre cele mai bune Academii pe care le-au văzut”, ne-a dezvăluit un alt jurnalist, de la „The Citizen”.

A descoperit patru fotbalişti din Bafana-Bafana

Chiar dacă au trecut patru ani de la mandatul său pe banca Bafana-Bafana, urmele muncii depuse de Ted Dumitru
se văd încă, iar ziariştii sud-africani încă îl apreciază. „Patru fotbalişti titulari din actuala echipă care a jucat la Campionatul Mondial sunt descoperiţi de Ted Dumitru.

Când a ajuns în Africa, el şi-a dat seama imediat de potenţialul fizic uriaş al fotbaliştilor de pe continentul negru şi a început să-l valorifice”, spune un jurnalist de la „Daily Sun”. Astfel, vedeta Africii de Sud de la acest turneu final, Tshabalala (foto), a fost promovat de român în echipa lui Kaizer Chiefs, iar apoi şi la naţională. Pe lângă primul marcator al Mondialului, „Big Ted” i-a mai „creat” şi pe Masilela, Mphela şi Gaxa.

L-a ajutat pe Mircea Lucescu

Puţină lume ştie că Ted Dumitru i-a influienţat cariera lui Mircea Lucescu. Pe când era antrenor la naţionala de tineret, Ted s-a ocupat îndeaproape de Il Luce, ajutându-l cu sfaturi şi bazându-se pe el atunci când Lucescu nu prindea prima reprezentativă.

“Aşa este, mi-l aduc aminte pe profesorul Teodorescu”, a recunoscut antrenorul lui Şahtior. Între timp însă relaţiile lui Ted Dumitru cu fotbalul românesc s-au rupt.

“Nu ştim mare lucru despre el”, a afirmat Mircea Rădulescu, directorul Şcolii de Antrenori de la FRF. De altfel, nici în Africa de Sud el nu e apropiat de comunitatea românească, deşi este unul dintre cei mai vechi români de aici. “Se cam fereşte de noi”, spun compatrioţii săi, care îl întâlnesc destul de rar.

http://www.adevarul.ro/sport/cm_din_africa_de_sud/Ted_Dumitru-romanul_cel_mai_cunoscut_in_Africa_de_Sud_0_292171198.html
http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20100704_0456/1.jpg

[razvanR]

“Mr Magic” vorbeşte în premieră pentru ProSport! “Suntem servili, nu avem identitate! De-aia suntem unde suntem”

Am refuzat să accept ideea că voi pleca din Africa de Sud fără a avea dialogul promis cu Ted Dumitru.

Am schimbat cu antrenorul de origine română stabilit aici mai multe SMS-uri, în care îmi spusese că e foarte prins cu un proiect al Barcelonei şi mă asigurase că mă va căuta imediat ce va fi în Johannesburg. Timpul trecea, aşa că, riscând să fiu perceput drept nepoliticos de insistent, am mai sunat. A rezultat o discuţie de o oră, fie ea şi la telefon, care pe mine, unul, m-a impresionat.

-Domnule Ted Dumitru, tot eu vă deranjez. E foarte important să vorbim…
-Şi pentru mine e important. Am multe de spus, dar, din păcate, iar nu sunt în oraş! Încerc, împreună cu o delegaţie a Barcelonei, să găsesc un loc unde să deschidem un centru de excelenţă care să acopere toată Africa. E un proiect extraordinar. Umblu de două săptămâni peste tot. Acum suntem la Port Elizabeth…

-Eu vă aştept la Johannesburg oricând aveţi timp.
-Vin săptămâna viitoare… Tu când pleci?

-Luni, a doua zi după finală.
-Atunci voi face tot posibilul să ajung în cursul zilei de duminică. Dar nu promit.

-Vă supăraţi dacă am discuta prin telefon?
-…(pauză)

-Ştiu că nu e acelaşi lucru, dar e mai mult decât nimic.
-Te ascult…

Condamnat la 20 de ani de muncă silnică

-Ne întoarcem un pic în timp? De ce aţi ales să plecaţi din România?
-Nu am ales eu. Era prea mult ce se întâmpla acolo. Regimul Ceauşescu, cenzura, dictatura… Am fost în Turcia, la un schimb de experienţă cu federaţia de acolo. Eu avusesem unele rezultate la nivel de tineret, luasem locul 3 la Campionatul Mondial Universitar cu România, iar turcii au vrut să implementeze modelul nostru. M-am dus acolo, dar, odată ajuns, cei din ţară au cerut mai mulţi bani, au schimbat condiţiile. Nu mi-a plăcut şi am folosit prilejul să rămân departe de ţară. Nu a fost uşor.

-Am o mulţime de întrebări, dar una dintre ele nu o mai pot amâna. Cum de vorbiţi aşa bine limba română?
-Mai exersez. Uneori chiar şi singur, în faţa computerului. Am o fată în America, inginer electronist… Mai vorbesc cu ea. În rest, nu mai am cu cine vorbi. Mă şi mir că spui că vorbesc bine.

-E ciudat pentru cineva care la noi în ţară e perceput ca unul care vrea să se rupă de tot ce înseamnă România.
-Nu e adevărat aşa ceva! Din contră. Urmăresc tot ce se întâmplă şi mă doare când văd că un fotbal cu o naţională care ar putea fi constant în primele zece ale lumii e atât de suferind. A fost firească reţinerea mea faţă de o ţară care m-a condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Am fost hăituit de Securitate… Au vrut să mă răpească! M-au ascuns americanii… Mi-am schimbat numele din Teodorescu în Ted. Toate astea pentru că nu am suportat teroarea şi umilinţa.

“Simt şi gândesc româneşte”

-Sunteţi un antrenor recunoscut în Africa de Sud…
-Nu sunt lipsit de modestie, dar sunt recunoscut în multe colţuri ale lumii. Am terminat cariera fotbalistică prematur din cauza unei accidentări la genunchi şi apoi nu am făcut decât să încerc să caut şi să găsesc teorii pe care să le aplic în fotbal. Am studiat foarte mult fenomenul din punct de vedere ştiinţific şi pot spune că am ajuns la un nivel în care am soluţii pentru oricine. De asta mă şi caută un club ca Barcelona. Cu metodele mele am reuşit performanţe. Am un alt fel de a vedea fotbalul.

-Din România nu v-a căutat nimeni niciodată? De când nu aţi mai fost în ţară?
-(râde) Păi nu am mai fost de când am plecat (n.r. – mai mult de 40 de ani) şi nu, nu m-a căutat nimeni. Repet, sunt la curent cu tot ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, am urmărit fotbalul nostru. Mă simt român. Simt şi gândesc româneşte, chiar dacă nu sunt recunoscut de ai mei. În urmă cu vreo şapte ani, la Cupa Păcii, în Coreea de Sud, m-am întâlnit cu Mircea Lucescu. El era cu Beşiktaş, eu cu Kaizer Chiefs. A fost unul dintre momentele cele mai emoţionante. Pe Mircea l-am avut elev la Ştiinţa Bucureşti şi l-am îndrumat spre marea performanţă. În rest… Demult am mai vorbit cu Stănculescu (n.r. – Victor Stănculescu).

-Dar aţi vrea să veniţi în România?
-Poate, într-o zi. De soţie poţi divorţa, eu am şi făcut-o, dar de ţara ta niciodată. De cultură, de tradiţie…

“Şefii fotbalului românesc au fost prea servili”

-Mai devreme aţi pus degetul pe rană. Avem un fotbal suferind şi fără performanţă…
-Da. Şi asta pentru că nu are identitate. Pentru că, de-a lungul timpului, nu am făcut decât să copiem modele. Conducătorii din fotbalul românesc au avut o atitudine servilă şi s-au raportat la ce vedeau pe afară. Nu poţi niciodată să fii victorios astfel! E fundamental greşit.

-Ce ar trebui făcut, în viziunea dumneavoastră?
-Vorbesc ca unul care a studiat culturile fotbalistice din toate ţările lumii. Noi trebuie să ne exploatăm nativitatea, calităţile cu care ne-a înzestrat natura, Dumnezeu! În România sunt mulţi Hagi care nu apar. Suntem latini şi ar trebui ca, încă din perioada junioratului, copiii să fie crescuţi în spiritul ăsta. Avem un temperament de joc special, o aroganţă pozitivă. Abilitate de control al balonului, coordonare, agilitate şi viteză de reacţie. E dovedit ştiinţific. Fotbalistul român e spontan, are instinct. Dar noi, nu! Ne lăsăm influenţaţi şi ne folosim părţile negative: distrugem, faultăm, simulăm. Luăm ce e mai rău de la alţii şi îngropăm ce e bun. Steaua în ’86 şi naţionala în ’94 au avut momente de tradiţie românească în joc.

“Cu modelul meu putem fi în primele 10 puteri”

-Sună logic ce spuneţi, dar parcă prea teoretic.
-Asta este baza. V-am zis că sunt în relaţii bune cu Barcelona. Luaţi modelul lor, al Catalunyei, zic, nu al Spaniei. Au plecat de la ideile enunţate de mine. Identitatea fotbalistică. Vorbim de o regiune cu două milioane de suflete. Au făcut asta, ce vă spun eu acum. Şi?! Echipa Barcelona e cine e în fotbalul mondial, iar în primii unsprezece jucători ai campioanei europene sunt… Câţi? Cinci-şase fotbalişti de acolo! Plus Messi, un produs sută la sută al unui model, concept sau cum vreţi să îi spuneţi. Despre asta zic eu când vorbesc de identitate. Am reţeta asta şi pentru România. Din peste 20 de milioane putem obţine în timp fotbalişti extraordinari. Cum spuneam mai devreme. Nu avem voie, la ce calităţi avem, să nu fim constant în primele 10 naţiuni fotbalistice.

-Ce trebuie pentru asta?
-Răbdare, seriozitate şi investiţii judicioase. Activarea resurselor genetice şi identitatea în sport. Copii crescuţi de la grădiniţă în spiritul ăsta şi vom avea o grămadă de Mutu! Talentaţi, serioşi, fără carenţe educaţionale.

-Aţi veni să le vorbiţi despre toate astea oamenilor de fotbal din România?
-Depinde de conducători. Ce pot să fac eu? Să vin să bat la uşă? Eu sunt bine aici, sunt respectat, dar, da, îmi pasă de ce se întâmplă acolo şi am profitat de discuţia asta să transmit acest mesaj. Mai departe…
4 naţionale ale unor ţări africane a pregătit Ted Dumitru în carieră: Zambia, Swaziland, Namibia şi Africa de Sud

33 de ani numără cariera de antrenor a lui Ted Dumitru. De-a lungul timpului, românul a avut mai multe întreruperi, totalizând 13 ani

Suntem deschişi unei colaborări cu Ted Dumitru. Îl poate contacta pe Mircea Rădulescu şi poate veni să ţină cursuri aşa cum a venit şi Victor Stănculescu din America
Mircea Sandu, preşedinte FRF

http://www.prosport.ro/sport-life/special/mr-magic-vorbeste-in-premiera-pentru-prosport-suntem-servili-nu-avem-identitate-de-aia-suntem-unde-suntem-6509019

http://en.wikipedia.org/wiki/Ted_Dumitru

[razvanR]

Ted Dumitru Teodorescu

[Author]

Posts