Thread-ul cu articole interesante

Home Forums Miscelaneous Diverse / Miscelaneous Thread-ul cu articole interesante

Viewing 4 posts - 31 through 34 (of 34 total)
  • Author
    Posts
  • #72934
    dragos
    Member

    http://www.gsp.ro/international/europa-league/tara-de-pe-alta-lume-steaua-joaca-astazi-intr-un-loc-unde-timpul-sta-si-stresul-dispare-371171.html

    Norvegienii respectă natura, dar mai ales pe ei înşişi, avînd un stil de viaţă cu totul aparte

    Despre Norvegia se spune că e ţara fără griji, locul unde economia merge atît de bine încît anul trecut a avut o creştere de 3%, salariul minim nu e impus de stat şi, cu toate că e puternic industrializată, aproape că nu există poluare. E un loc diferit de restul Europei, o Europă din ce în ce mai săracă, mai obosită şi mai aglomerată! Acest ultim cuvînt nici nu există în vocabularul norvegianului! Ei n-au parte de blocaj în trafic, probleme cu parcarea sau cozi, de orice fel. Lumea se bucură de viaţă şi face asta într-un mediu curat şi sănătos.

    Noi trăim într-un secol al vitezei, timpul parcă nu ne mai ajunge oricît de mult l-am planifica, senzaţia e că s-a scurtat ziua. Nu la fel stau lucrurile aici, în “Ţara fiordurilor”. Locuitori se respectă, iar stresul e o raritate. În timp ce românul “meditează” la volan, prins într-un blocaj după seriviciu, norvegianul e deja acasă, relaxîndu-se după o zi de muncă. Oamenii de aici nu merg la mall pentru a se relaxa, ci doar pentru a face cumpărături.

    Detaşarea de serviciu se face cel mai bine în aer liber, iar dragostea lor pentru natură face parte din identitatea naţională. Aşa se face că o ţară plină de păduri a ajuns să importe lemn pînă chiar şi din România! Ei au grijă de al lor, noi nu ştim cum să scăpăm mai repede de el.

    Norvegienii sînt recunoscuţi ca fiind un popor rece. De fapt, asta e şi prima impresie, iar o dovadă în acest sens o reprezintă şi activităţile lor din timpul liber. Cînd au parte de zăpadă, schiază, singuri, pe pîrtii sau pe trasee sălbatice. Cînd vremea se încălzeşte, norvegienii au altă metodă de a lăsa în urma lor civilizaţia cu tot confortul ei, dar mai ales cu depravarea ei: hiking-ul! Adică drumeţiile pe munte! Pentru a se simţi liberi, pentru a se simţi oameni, spun localnicii. Iar reuşita unei astfel de plimbări se măsoară în numărul de persoane care-ţi ies în cale. Cu cît sînt mai puţine cu atît drumeţia a fost mai reuşită. O fi bine, o fi rău? Un lucru e sigur: Norvegia e ţara din lume care are cel mai ridicat indice al dezvoltării umane, o cifră ce ia în calcul speranţa de viaţă, alfabetizarea, învăţămîntul şi nivelul de trai. România ocupă abia locul 50 în acest clasament, după ţări precum Barbados, Brunei, Qatar sau Kuweit.

    Statul ştie cît bei
    În Norvegia, consumul de alcool e controlat de stat, fiind monopolizat de acesta. Astfel, în supermarket nu se comercializează nici o băutură care să aibă mai mult de 4,75% alcool! Aceste băuturi se vînd doar la Vinmonopolet, un lanţ comercial ce aparţine în totalitate statului. Măsura a fost luată pentru a reduce consumul şi frauda fiscală şi e răspîndită în toate ţările nordice, mai puţin în Danemarca. În plus, în Norvegia nu se serveşte alcool în restaurante decît după ora prînzului şi e interzisă consumarea lui pe stradă.

    Lucruri inedite despre Norvegia
    – Roald Amundsen, norvegian, a fost primul om care a ajuns la Polul Nord, în 1911
    – Generează cea mai mare putere electrică din lume pe cap de locuitor
    – A doua ţară din lume ca număr de abonaţi la telefonia mobilă, 45%, după Finlanda (48%)
    – E ţara unde a apărut schiul, prima competiţie internaţională a avut loc la Oslo, în 1892, dar pe teritoriul Norvegiei întrecerile aveau deja o vechime de 50 de ani. Cristiana, procedeul prin care virezi pe schiuri, poartă vechiul nume al capitalei Oslo.
    – Are a doua industrie a pescuitului, după Japonia
    – E a doua ţară din lume după produsul intern brut pe cap de locuitor, prima fiind Suedia
    – Conform ultimului referendum, 54% din populaţia Norvegiei a refuzat aderarea la UE

    5,033 milioane de locuitori are Norvegia conform recensămîntului din acest an

    Oraş pescăresc fără piaţă
    Deşi Molde e port la Marea Norvegiei, piaţa pescărească din oraş a fost desfiinţată cu ani în urmă, iar motivul e unul care te lasă fără cuvinte! “Sînt multe famili de pescari aici, dar piaţa a fost desfiinţată. Dacă ar mai fi existat, toată lumea ar fi cumpărat de acolo, iar supermarketurile ar fi dat faliment. Aşa, ele oferă locuri de muncă, evaziune fiscală nu se mai poate face. Trebuie să ne cîştigăm toţi existenţa, patroni, angajaţi şi pescari”, explică localnicii.

    La volan, cu ochii pe trotuar
    Încă o dovadă de civilizaţie o reprezintă modul în care se circulă pe străzi sau pe trotuare. Şoferii nu sînt atenţi doar la ce se întîmplă pe şosea, ci şi la pietonii de lîngă. Aici, dacă ieşi dintr-un magazin şi în faţa ta e o trecere de pietoni, nici nu apuci să te uiţi în stînga şi-n dreapta pentru că maşinile deja sînt oprite şi te aşteaptă să treci strada!

    :ymapplause:

    #72935
    dragos
    Member

    http://www.gsp.ro/international/europa-league/reportaj-in-molde-oraselul-unde-prioritatile-norvegienilor-sint-altele-decit-meciul-de-diseara-1-zapada-2-fotbalul-371164.html

    Steaua caută primăvară europeană într-un oraş în care ninsoarea căzută zilele astea i-a făcut pe localnici mai bucuroşi decît ar fi fost dacă Molde ar fi reuşit o victorie împotriva roş-albaştrilor

    Ajuns în Molde la o oră pe care noi, românii, o considerăm de vîrf, rămîi surprins de liniştea din jurul tău. Maşinile sînt deja parcate în faţa caselor, iar oamenii stau la masă în familie. Îi vezi pentru că n-au perdele la geamurile livingului! Aici soarele apune la puţin timp după ora 16:00, noaptea e lungă, pînă a doua zi la ora 8:30, însă în nici o casă nu vezi vreo lumină puternică. Unii aprind lumînări, iar alţii, mai “risipitori”, apelează la o veioză sau o lampă. Totul ţine de educaţie şi are legătură cu ecologismul, nu cu zgîrcenia, pentru că norvegienii sînt printre cei mai bine plătiţi oameni ai planetei, cu un salariu mediu în 2011 de peste 4.200 de euro!

    Vremea e urîtă, termometrele arată un grad Celsius, a nins toată noaptea mărunt, iar acum bate vîntul cu putere. Dar localinicii sînt bucuroşi, aşteptarea a luat sfîrşit şi începe sezonul de schi. Meciul Stelei cu Molde nu prezintă un interes major în orăşelul de 25.000 de locuitori. La fel ca şi Solskjaer, microbiştii sînt mai interesaţi de lupta din campionat, acolo unde se pare că totul se va decide în ultima etapă. Nici o ştire despre întîlnirea de joi seara în presa locală! În plus, atunci cînd află că eşti român, norvegienii rămîn uimiţi, fără a face legătura cu meciul din Europa League. Au parte de turişti, dar nu în această perioadă, susţin localnicii.

    Oraşul trandafirilor şi al jazz-ului
    Acum, Molde nu mai reprezintă un mare interes turistic. Şi-a trăit perioada lui de glorie în secolul al 19-lea, cînd atît Prinţul de Wales George al IV-lea, cît şi Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei aveau aici cîte o reşedinţă de vară. Localnicii povestesc cu mîndrie că locul era plin de hoteluri luxoase şi grădini de promenadă, unde abundau trandafirii, simbol al regalităţii britanice, dar mai ales, cum altfel?, al liniştii sufleteşti, stare ce se citeşte pe chipul oricărui cetăţean norvegian. De atunci, lui Molde i se spune “oraşul trandafirilor”, însă acum doar cîţiva localnici mai au grijă ca tradiţia să fie păstrată.

    De fapt, oraşul a trecut prin vremuri grele, fiind bombardat serios în Al Doilea Război Mondial, iar esplanadele şi parcurile de atunci au dispărut. Aşa se face că acum centrul oraşului e plin de clădiri relativ noi, obiectivele turistice fiind răzleţe. Totuşi, mai sînt vase de croazieră ce andochează, mai ales în luna iulie, cînd are loc cel mai mare festival de jazz din Europa şi cînd orăşelul primeşte în medie vizita a 100.000 de turişti.

    Preţuri în Molde
    – un kilogram de banane – 3 euro
    – o cafea – 3 euro
    – un suc la 1,5 litri – 3,5 euro
    – o sticlă de apă la 1,5 litri – 2 euro
    – o sticlă de vin în restaurante – de la 25 euro
    – o bere într-un pub – 7 euro
    – un sandviş – de la 7 euro
    – o salată – 9 euro
    – o masă de prînz – de la 20 de euro
    – un bilet de transport în comun 3 euro
    – un kilometru cu taxiul – între 2 şi 3,5 euro
    – un litru de benzină – 2 euro

    #72936
    dragos
    Member

    http://www.gsp.ro/international/campionate/vikingul-erou-s-a-stins-din-viata-selectionerul-care-a-cucerit-cel-mai-surprinzator-euro-din-istorie-419470.html

    Vikingul erou » S-a stins din viaţă selecţionerul care a cucerit cel mai surprinzător Euro din istorie

    Nielsen (dreapta, celebrînd titlul din 1992 alături de Christofte), a mai antrenat “naţionalele” Finlandei (1996-’99) şi Israelului (2000-’02) // Foto: …

    Richard Moller Nielsen, antrenor nonconformist, ucis de o tumoare pe creier, a mărturisit recent: “Pentru mine, fotbalul a fost o sărbătoare nesfîrşită”.

    “Acest om mi-a inspirat cariera şi viaţa. Astăzi, mi-a dispărut profesorul, prietenul”. Pentru Schmeichel, portarul-spider, “Richard Moller Nielsen a fost un erou”. Care a învins într-o misiune imposibilă: a cucerit titlul continental cu o echipă strînsă din vacanţă.

    În 1992, “Ricardo” n-a avut nici două săptămîni să organizeze Euro. A aflat că vikingii participă de-abia pe 30 mai, după ce ONU a izolat Iugoslavia din cauza războiului, interzicîndu-le plavilor să joace la turneul final.

    Pînă pe 10 iunie a sunat fotbaliştii, i-a adunat de pe plajă (Michael Laudrup, cu care se certase în 1990, boicotînd “naţionala”, l-a mai refuzat o dată) şi, împreună, fără pregătire, dar plini de entuziasm, au plecat în Suedia. Deloc încrîncenaţi. Zîmbind.

    McDonald’s, şampanie şi dame de companie
    “Atunci, a fost antrenorul ideal”, spune John Jensen. RMN şi-a lăsat liberi jucătorii. A fost prietenul lor, nu selecţionerul. Pe 14 iunie, după eşecul cu suedezii, în grupă, i-a dus la McDonald’s.

    Pe 22 iunie, după victoria în faţa Olandei, din semifinale, au făcut o noapte albă la hotel, cu şampanie şi dame de companie. Iar pe 26 iunie, au învins Germania în finală. Cea mai frumoasă amintire a fotbalului danez.

    Danemarca la CE 1992

    Grupă
    0-0 cu Anglia
    0-1 cu Suedia
    2-1 cu Franţa

    Semifinale
    2-2, 5-4 la penaltyuri cu Olanda

    Finală
    2-0 cu Germania

    #72937
    dragos
    Member

    http://a1.ro/news/social/pentru-toti-analfabetii-care-nau-luat-bacul-o-invatatoare-din-dolj-cu-hemipareza-si-tumora-vine-sa-predea-cum-sai-las-pe-copii-fara-carte-id382286.html

    La împărțeală, Dumnezeu n-a văzut-o. I-a luat părinții, i-a dat hemipareză, i-a pus în cârcă o tumoră și o bunică, paralizată, de care trebuie să aibă grijă. Nu s-a plâns. Niciodată. Vine la școală și predă, deși are dureri incomensurabile. Cum să-i lase pe cei mici fără carte? Prichindeii nu pot fi păcăliți. Îi văd suferința. N-au bani, dar, zilnic, îi scriu pe tablă: ”Domnișoară, vă iubim!” Și Marcela vine, cu dragoste, și a doua zi…

    Povestea Marcelei n-ar comentarii la final. Un idiot, maxim doi, lasă câte un ”Poți câștiga, de acasă, 1.000 de euro fără să faci nimic!” Atât. Atât înțeleg ei. Pe Facebook istorioara nu prinde, nu-i cu craci goi, botoxate de Fratelli, Monici, Diane ori Biănci.

    Domnișoara învățătoare are 39 de ani. Predă la Giurgița, un sat din Dolj. Nu vrea să devină subiect. Vorbește cu capul în pământ și ochii plini de lacrimi. Are doar câteva momente când ți se pare că în colțul gurii îi răsare un surâs. Atunci când aude glas de copil.

    Toate durerile Pământului au tras la ea. N-a avut părinți. Nu-i știe. Pe vremea lui Ceaușescu s-a ales cu un tremur al mâinii, cu stări de vomă, cu dureri de cap. Au operat-o de apendicită. N-au nimerit. Au încercat cu lipsă de calciu. Logic, nici asta nu era. După, prin 1990, s-a dus iar, la neuropsihiatrie. I-au zis ca e pe fond de oboseală, să se ducă acasă, să se culce. I-au palmat un kil de somnifere. Avea tumoră cerebrală…I s-a pus un dren. Nenorocirea a recidivat…

    Nimic din toate astea n-au impiedicat-o să învețe. A predat religie, câțiva ani, apoi, când un post de învățătoare s-a invit, a trecut acolo. Și-a dat gradele, citește enorm. ”Sunt zile când am dureri mari, sunt zile când vin la școală neodihnită, sunt zile când nu dorm pentru că am grijă de bunica mea!” La toate nenorocirile a primit și bonus. Oamenii din sat i-au povestit că atunci când era bolnavă, Buni a stat numai în genunchi și s-a rugat. Non stop. ”Cum pot eu să o las acum?”, spune domnișoara învățătoare. Când ajunge acasă, își leagă saci cu nisip de picior. Ca să poată merge! Așa, cu bolovanul lui Sisif de picior, are grijă de bătrână. O spală, o îmbracă, îi dă să mănânce. Scoate lanțurile. Apoi citește. Vrea să fie la zi cu tot ceea ce înseamnă noutăți, să nu se facă de râs.

    ”Când ajung acasă de la cursuri, îmi leg de picioare saci medicinali umpluți cu nisip, ca să pot merge!”…

    Copiii o iubesc. Ea iubește copiii. Îs prichindei, dar nu se lasă păcăliți. De ceva vreme au simțit că starea domnișoarei s-a înrăutățit. Îi iau plasele cu cărți din mână, aduc ei caietele la catedră, pentru ca dascălul să nu se mai chinuie prin clasă. Dimineața, cel mai ‘năltuț ia o bucată de tibișir și scrie pe tablă: ”Domnișoară, vă iubim!” Când vede asta, uită de durere. Care durere? Simte că poate veni și a doua zi. Cândva, când și-a dat seama că ultima picătură de forță i s-a scurs din trup, a venit sprijinită într-un baston…Copilașii au plâns. Cum le-a zărit lacrimile îțite în colțul ochiului, a aruncat nuiaua cât colo. Cum să-i supere ea pe cei care o iubesc și care, dimineață de dimineață, îi fac mici surprize?

    Știe că va sfărși într-un azil…

    De Sărbători, scrie depeșe foștilor colegi de facultate. Nu spune asta, dar e modul ei de a-i anunța că mai este în viață. La finalul anului trecut, un medic din Craiova a ajutat-o să se înscrie la o operație. Acum, tumora e de grad doi. Ca să nu ajungă mai departe, trebuie 50.000 de euro. Marcela trăiește din salariul mizer, de educatoare și din pensia lui Buni. 370 lei. E conștientă, nu-și face vise. Nu plânge, nu s-a jelit niciodată, dar știe că poate ajunge într-un centru socio-medical. Atât ea, cât și Buni. Apoi…

    Apoi alungă gândurile astea rele, udă floarea de pe soba din clasă, se întoarce spre ai săi prichindei și îi roagă să deschidă caietele de mate. Atunci e momentul în care dă o palmă la 300.000 de analfabeți. Sunt cei care n-au luat BAC-ul.

    Cei care vor să o ajute pe învățătoarea Marcela Constantin, care are nevoie de această operație ce-i poate salva viața, pot face donații în contul RO24RNCB0497142229780003 deschis la Banca Comercială Română, titular Constantin Marcela…

Viewing 4 posts - 31 through 34 (of 34 total)
  • You must be logged in to reply to this topic.