- This topic has 38 replies, 6 voices, and was last updated 8 years, 7 months ago by
.
-
Posts
-
din GSP:
Haos!
Mario Morcov (Craiova)Visele lui Adrian Mititelu încep să se spulbere unul cîte unul. Numele grele ofertate, Prunea, Nanu, Adi Ilie sau Gabi Popescu, ori au refuzat propunerea de a veni în Bănie, ori nu pot fi plătite, cei 8 jucători doriţi de la Caracal costă prea mult, juniorii cu care s-a terminat sezonul în “A” sînt prea slabi pentru a ataca promovarea, antrenorii Stîngă şi Lung sînt şi ei dezorientaţi.
Şi toate acestea în condiţiile în care azi e programată revenirea echipei din vacanţă. “Am auzit şi eu că miercuri e reunirea, dar cum poţi vorbi de aşa ceva, cînd noi ne bazăm în acest moment pe doar 7-8 copii?! O să port o discuţie serioasă cu Mititelu, pentru că nu vreau să mă fac de rîs. Mi-am făcut un nume în fotbalul românesc şi n-avem chef să fiu înjurat de suporteri”, a mărturisit managerul general Ovidiu Stîngă unor apropiaţi. Secundul Silviu Lung e şi el la mare, cu familia, pînă sîmbătă, astfel că reunirea de azi a juveţilor va fi, în cel mai bun caz, un prilej de miuţă între Gîngioveanu, Stăvaru şi compania.
N-au bani de Nike
După întreruperea colaborării cu Errea, conducerea clubului din Bănie a dorit să folosească în viitorul sezon echipament Nike. Veniţi în Bucureşti, la sediul central al firmei americane, managerul Ovidiu Stîngă şi directorul sportiv Ovidiu Costeşin au constatat că preţurile produselor dorite sînt prea mari pentru bugetul actual al echipei! “Mai bine mă duc să cumpăr din Olanda, că acolo totul e mai ieftin”, a explicat Stîngă.Caracalul vrea un milion de euro
Luni noaptea, Adrian Mititelu a insistat timp de mai multe ore pe lîngă George Ilinca, patron la FC Caracal, să i se alăture în structura acţionarială a Ştiinţei, însă fără succes. Mititelu dorea să-l atragă pe Ilinca la Universitatea pentru a nu fi obligat să plătească bani în schimbul celor 8 fotbalişti de la Caracal pe care vrea să-i transfere. Se pare că Ilinca a solicitat un milion de euro pe jucători, achitaţi într-o singură tranşă. Negocierile au continuat şi astă-noapte.L-au luat pe irakianul Jaber
În fiecare zi, Mititelu încearcă să aducă în Bănie alte nume. Ieri, a fost rîndul mijlocaşului Mihuţ şi al atacantului Daniel Stan de la FC Bihor să fie ofertaţi, dar conducerea clubului orădean nici n-a vrut să audă de propunerea patronului craiovean. În schimb, în Craiova a ajuns deja atacantul irakian Jaber Salih, de 22 de ani, care în sezonul de primăvară a jucat pentru Gloria Buzău.900.000 $ pentru 11 caracaleni
După două zile de negocieri, Adrian Mititelu l-a convins pe George Ilinca ca nu mai puţin de 11 fotbalişti de la FC Caracal să evolueze la Ştiinţa: Bornescu, V. Ciucă, Dina, Velcovici, D. Stoica, Săceanu, Gîrlă, Stroescu, G. Ciobanu, Vodiţă şi D. Mihai. Costul întregii afaceri este de 900.000 de dolari. Alexandru Piţurcă va ajunge la Craiova din postura de jucător liber de contract, în timp ce Daniel Orac va fi împrumutat un an de Steaua.22 iunie 2005
tiganu’ se si vedea “salvadore” del oltenia………..cra, cra, cra !!!!! (asa fac ciorile cand schimba vitezele si asa ar trebui sa faca si el……)
ciocu’ mic si joc de glezne !!!!dupa ce a batut rapidul in giulesti cu 1-0, mititelu (fara mustar), a spus, ca atunci cand Craiovei i-a fost mai greu, s-a “scos” la rapid si sportul……. X( :ymdevil:
oltenii s-ar putea intoarce in liga a-2-a……
anu’ trecut s-au batut cu vasluiul la cupa UEFA si acum “trag” la retrogradare 8-} 8-}
)interviu cu Sorin Cartu – fost MARE fotbalist:
Respiră fotbal prin toţi porii. A început coleg cu Nelu Oblemeco, a prins “Craiova Maxima, s-a duelat cu marea trupă a Stelei, iar acum antrenează în “Ghencea”. Sorin Cîrţu.
Discuţia cu Sorin Cîrţu, legenda Craiovei, se poartă la tribuna a doua a stadionului…Steaua! ” Da, şi e ceva logic într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist. În plus, am fost mereu legat de…Steaua! Am debutat, în faţa propriilor suporteri, în prima divizie, contra militarilor, pe ”Centralul” din Craiova. Ne-au ”curentat” rău, 2-0, mai rău decît o arată scorul. Au venit meciurile din cupă, intrate în istorie, apoi m-am revanşat cu cele patru goluri, pentru ca, în final, să primesc treningul cu A1 pe ”Ghencea”. Acum (n.r. discuţia s-a purtat înaintea jocului cu Vasluiul, 1-1), debutez, din nou, dar nu împotriva, ci…cu Steaua!
– Emoţii?
– La fiecare joc te furnică picioarele. Dar haideţi să vă spun ceva! Un meci nu începe cînd fluieră arbitrul, porneşte cînd ajungi la teren, cu două ore înainte! Doamne, ieşeam să vedem gazonul, iar ”Centralul” era plin. Plin ochi!!! Ne uitam la ceas, să vedem dacă nu am greşit! Apoi suporterii începeau să strige numele fiecăruia. Cînd intrai la cabine, aveai deja 1-0. Să scrieţi că expresia aia cu ”Al 12-lea jucător” chiar e adevărată, te saltă spre victorie!L-am ”nenorocit” pe Jean Grama!
– Debutul în prima divizie…
– Aşa ceva nu se uită. În 1976, 22 august. Nea Titi Teaşcă m-a aruncat în luptă contra Progresului, la Bucureşti, pe ”Republicii”. Adversar direct l-am avut pe Jean Grama. În tribune se stătea doi pe un loc. Am învins cu 5-1 şi…am marcat! Am prins un şut de zile mari! Unul eu, patru Ilie. Ce l-am chinut pe Jean, săracu´! Şi acum, cînd ne vedem, îmi zice: ”Bă, cînd mă duceam după fenta ta îmi pîrîiau oasele”…nea Nelu Oblemenco n-a jucat, în atac erau Balaci, Ţarălungă şi Cîrţu…– Vorbeaţi cu ”nene” cu ei?
– Ha, ha! Eu eram copilul Craiovei, mă crescuseră de mic, aşa că n-au fost probleme. Dar, sincer, indiferent de unde veneai, erai primit bine. A contat enorm că am pornit de jos şi n-am ratat niciun nivel. Am avut şi protectori…Apărat de Mîniosu!
– Cum adică?
– Eram mingicar, de mic ”fiert” pe spectacol.La Electroputere, înainte de debutul în liga mare, aveam un portar, Mîniosu îi ziceam, puţin cam dilău, că aşa sunt toţi ăştia de stau între buturi. Aşa! Cînd ajungeam în faţa porţii adverse, bucuria mea era să le bag cît mai multă iarbă în şorturi goalkeeperilor adverşi! Îi trînteam rău de tot, nu conta dacă era sau nu gol. Ăia se enervau. Îmi puteau fi taţi, iar eu rîdeam? Fugeau tot terenul după mine! Ce făceam atunci? Fuga în spatele lui Mîniosu. “Ce aveţi, mă, cu el? Vreţi să vă înghit pe nas, pe toţi?” Avea o ocarină cît fanionul de la corner. Mereu scăpam şi-l cinsteam după…– Din ce?
– Aaaa, de la 16 ani am fost pe banii mei! Ştiţi cum era atunci, te angajau în producţie, dar aveai şi prime. Da, da, pe vremea lui Ceauşescu! 800 de lei un gol victorie la un gol diferenţă, 1.000 la două goluri, 1.300 la trei goluri. Şi rîdeam zilele astea cînd auzem discuţiile despre Codul Muncii. Eu am 35 de ani de cînd lucrez, m-aş putea pensiona…– Dacă aţi pornit de la 16 ani cu fotbalul, cu şcoala ce-aţi făcut?
– Aoleuuu, ce şcoală făceam, tată! O să vă spun ceva! Pot enumera numele tuturor profesorilor de franceză, de exemplu, cu care am ”colaborat”. Corect, aveam perciunii raşi de la atîtea ridicări, dar ce carte băgau în tine! Păi cînd făceam deplasări cu echipa în Franţa, jur că vorbeam de la egal la egal cu cei de acolo. La liceu aveam un dascăl cu lavalieră dintr-aia la gît, venea impecabil. Nu vorbea, 45 de minute, decît în limba lui Voltaire. Nu scotea un cuvinţel în română, aşa că trebuia să te ţii după el.Cea mai mare familie din lume, Craiova Maxima
– Revenim la fotbal…Craiova Maxima…
– Cea mai mare familie din lume şi cu asta am zis totul! Nu existau titulari, nici rezerve, decît pe foaia de arbitraj. Vă dau numai un exemplu. Pe atunci, antrenamentele nu erau aşa dure. Sau, mai exact, nu erau stabilite la minut, pe toată săptămîna, ca acum. Înainte de etapă îl făceam sau nu, era un fel de opţional. Niciodată, dar niciodată, nimeni nu a lipsit, deşi nu era obligat să vină. Chit că jucam o miuţă sau făceam alergări uşoare, ne prezentam!– Meciurile cu granzii?
– Nu vă istorisesc, acum, statistică. Vă zic altceva! Cei din Craiova ştiu unde era stadionul lui Electroputere şi unde e ”Centralul”. La primul meu meci contra Stelei, cu nea Imi pe banca lor, cu Vigu ori Liţă Dumitru pe teren, coada de maşini se întindea între cele două arene, preţ de ceva kilometri. Vă daţi seama? Oamenii blocaseră, practic, Craiova. Şi era 1976!– Aţi vorbit despre antrenamente, despre antrenori.Mai greu ca fotbalist sau ca tehnician?
– Dificil de răspuns! Ştiţi ce se întîmplă? Pe vremea cînd jucam, nu prea făceam faza defensivă. Acum, ca antrenor, ce le cer eu atacanţilor? Să vă auddd!!! Da, exact! ”Coboară, dom’le, cu fundaşul, dacă şi el coboară!” Ei, vedeţi cum se întoarce roata istoriei?– De ce nu făceaţi, ca jucător, ceea ce cereţi acum, ca antrenor?
– Jucam la spectacol. Fotbalul era pentru cei din tribune. Făceai un dribling, chiar dacă ratai. Tu erai atacant, cel de lîngă tine mijlocaş, cel de lîngă el, fundaş. Fiecare cu atribuţiile lui. Nu zic că nu erau unii care arau gazonul, dar dacă pe fruntea mea scria că trebuie să dau goluri, şi am dat 107 în Divizia A, nu prea ajungeam prin apărarea noastră…– De aceea aveţi numai şapte meciuri la naţională?
– Da, poate fi o explicaţie. Erai bun, dar nu te mulai pe ceea ce dorea selecţionerul. Adică nu erai Bănel Nicoliţă de azi.– Autobaza e afară?
– Nu, doarme de prînz! Nu mă supără chestiunea asta, dar vreau să mă explic, nu să mă justific. Fac o paranteză. Am fost jucător de ambele picioare. De pe la 22-23 de ani, dreptaci născut, foloseam stîngul sută la sută, nu doar pentru a mă urca în tramvai. După ani, ca antrenor, am început să studiez jocul adversarelor mele şi, logic, să urmăresc fotbaliştii. Buuun! Vezi că unul îl are doar pe dreptul, celălalt e de sprijin sau de ambreiaj. De ce trebuie ca băieţii mei să alerge 90 de minute? Îl chemi pe cel care îl va ţine, îi arăţi nişte imagini şi îi spui doar atît. ”X nu trebuie să primească pe dreptul”. Atît! Dacă el se ţine de treabă, o oră şi jumătate atacantul nu mişcă. Nimic. Se termină 0-0 şi lumea începe să scrie de autobază şi de Sorinaccio. Mai ales în deplasare, ce să fac, mă apăr? Ei, adversarii, trebuie să iasă la atac, nu eu!– De afară cine vă place?
– Ca echipe, Barcelona şi Bayern. Ce face Robben ăla, e ceva fenomenal! Nu vorbesc despre Messi, Xavi şi Iniesta pentru că ei sunt de pe altă planetă. I-am văzut prin Champions League, e o încîntare!– Noi nu-i avem?
– Pînă acum cîţiva ani, eram la pămînt cu juniorii. De ceva vreme, ne mişcăm. Au apărut şcoli particulare, cluburile mari încep să planteze pepiniere. Uite, acum cîteva zile l-am văzut pe Amin Munaf. E băiatul celui implicat în răpirea jurnaliştilor din Irak. Dar nu asta mă interesează. Ce contează pentru mine e că, la 10 ani, nu face preluare ca să fragmenteze jocul. Îl simte. Ştie cine e în spatele lui, cine pe laterale şi-şi lasă mingea să treacă. Asta o fac numai fotbaliştii mari, de geniu. Cu aşa ceva te naşti, un antrenor nu poate decît să te cizeleze, dar cu bagajul de bază răsari de la tine de acasă. Repet, are doar 10 ani. L-am luat deoparte, am stat de vorbă cu el. Cine ştie?– Ce le transmiteti suporterilor care citesc aceste rinduri pe DrumulMingii.gsp.ro?
– Sa se inscrie in Drumul mingii! Este o actiune a celor care iubesc fotbalul adevarat, care inseamna pasiune, munca, fair play … Ii asteptam pe http://www.fotbaladevarat.ro pentru a se inscrie!Au trecut 90 de minute. Fix cît un meci de fotbal de-al nostru. De-al său, durează patru ore. La şi jumătate are poza oficială, cu treningul Stelei. De cealaltă parte a coridorului, e uşa biroului lui Mircea Irimescu, unul dintre secunzi. 318 meciuri pentru Universitatea. Şi el se pregăteşte pentru fotografie.
Într-o ţară civilizată şi într-un fotbal profesionist aceste lucruri se pot întîmpla.este grav ca, s-a ajuns la dezafilierea Craiovei.
nu cunosc toate “amanuntele acestei operatiuni”, insa pentru istoria acestui club – nu este normal ce se intampla in prezent.
fotbalul ar fi mai sarac fara juveti….asa cum este si fara timisoara……http://www.activsport.ro/liga2/U_Craiova_exclusa_definitiv_din_fotbal/8913.html
U Craiova exclusa definitiv din fotbalhttp://www.tolo.ro/2013/08/20/om-si-monument/
Om și monument
20 August, 2013A fost alegerea lui sau, mai exact, a durerii lui.
Costică Ștefănescu a ales să se sinucidă, chinuit de un cancer care îl transformase pînă într-atît încît coechipierii Craiovei Maxima vorbeau despre el în șoaptă, ca să nu-i tulbure, de la distanță, pîlpîirea umbrei de om.
Dar omul nu e om doar în momentul puterii și al gloriei tinereții sale, așa cum scria, în Germania, ziarul “Die Welt” la moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Omul e om și în clipa amară și nesfîrșită a suferinței, și fotbalistul Costică Ștefănescu a ales să și-o ducă singur, cum a putut, cum a vrut, cum a simțit el, bărbatul împuținat de boală la 62 de ani.După trei ani de tratamente dure a ajuns din nou duminică în Spitalul Militar din București, cine a fost măcar o dată internat știe că nu există pasaj mai trist decît zilele de week-end, înlănțuite tăcut și lent într-un spital. Iar azi a curmat totul.
“Despre el aș spune că e un OM. OM cu litere mari”, a mărturisit Mircea Sandu într-un interviu despre Ștefănescu, acordat ziarului acum cîteva zile. Sandu este atacantul pe care olteanul l-a înfruntat cel mai des în Divizia A. Au fost 22 de meciuri, pe parcursul a 14 ani, 22 din totalul de 490 de partide pe care Ștefănescu le-a disputat în Liga 1!
A fost căpitanul “naționalei” și al Universității Craiova, a fost căpitanul din teren și din afara lui. A fost un lider charismatic, înainte ca această idee să fie la modă. A fost punct de echilibru, manager invizibil al echipei și șeful unei haite talentate și bătăioase cum puține au existat în istoria fotbalului nostru.
A ajuns apoi secund al lui Iordănescu la “națională”, pelerin prin fotbalul arab, mereu tăcut, mereu serios, cuprins parcă de misiunea de a rămîne un model pentru toți cei care l-au văzut pe teren.
Era un libero uluitor, tot Sandu a observat că “din apărare, Ștefănescu făcea jocul echipei”. A construit acolo unde se distrugea.
Se pot spune atîtea despre el, ziarul unde pe 1 iunie 1969 i-a apărut pentru prima oară numele de fotbalist în Divizia A îi dedică 8 pagini pline de momente de neuitat, dar, în fond, poate că aceste cîteva cuvinte simple, ale celui care l-a înfruntat și l-a simțit în teren, sînt printre cele potrivite: liderul monumental Costică Ștefănescu a rămas, de fapt, un om, străbătut de ceea ce avem mai bun și mai temător în noi.
Dumnezeu sa-l odihneasca !!
Mare jucator a fost !! JOS PALARIA !!!cateva articole haioase din Gazeta:
- You must be logged in to reply to this topic.